Iar vine Craciunul; il simt in vibratia colindelor ce-mi incanta diminetile la metrou,il vad in agitatia casutelor de lemn nou-construite pe trotuarele inguste din zonele mai cu dichis ale Bucurestiului sau il miros in casa dupa ce mi-am umplut camera cu lumanari de sezon (asta e, sunt fata, se scuza)...
Si tocmai pt ca de multi ani n-am mai simtit spiritul Craciunului - pe care, in treacat fie spus, nu-l intalnesti decat in provincie sau la tara, cum le place bucurestenilor cu conceptii inguste sa spuna - o sa ma concentrez ca sa-l pastrez cat mai mult, fara sa iau seama la ce se intampla in tara zilele astea:
- strategia "fa-te frate cu dusmanul pana treci puntea" sau "alianta PSD-PDL pana umpli buzunarul"
- licitatie cu strigare "cine da/ia mai mult" pentru impartirea ministerelor
- Elena Udrea la Turism???
- Tariceanu care in ultimele sedinte in fotoliul prim-ministerial isi aproba prelungirea pe viata a vizei diplomatice
- uite criza (avem nevoie de un economist capabil sa ia masuri stricte), nu e criza (marim salariul minim, marim pensiile, construim km de autostrazi, ridicam locuinte pt tineri)
Probabil ca in graba lor de a pune tara la cale, nu mai au timp sa simta spiritul de sarbatoare. Si pentru ca m-am decis sa nu fiu eu cea care se preocupa pentru bunastarea lor, il las (din nou) pe Tudor Gheorghe sa-i colinde.
Vin colindatorii
Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,
Gazdelor crestine sa-i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat li-i glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa v-apuce frica lerui ler,
Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,
Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.
joi, 18 decembrie 2008
joi, 4 decembrie 2008
Imagine being different
Citand un cantec celebru: "Imagine all the people"...and we sure are a lot of people.
Pe care ne este imposibil sa-i cunoastem, macar ca ne straduim sa folosim la maxima lor utilitate tehnologiile informationale ale epocii (post)moderne. Cei mai multi dintre noi ne limitam la a-i raporta pe ceilalti la un etalon de masura, iar ceea ce masuram este distanta de un asa-zis "normal" construit pe fondul propriei culturi. Cand distantele sunt oarecum echivalente, le incadram in stereotipuri.
Stereotipurile functioneaza mai ales atunci cand avem doar informatii tangentiale, de a doua sau a treia mana, favorizate fiind de atitudinea "lenesului confortabil", "warm and fuzzy on the outside", care emite pornind de la ele judecati de valoare.
Problema se complica si mai mult atunci cand, la o prima analiza, realitatea (sau prima impresie) le confera acestor stereotipuri valoarea de adevar.
Ca exemplu practic:
Ca italienii si spaniolii vorbesc mult (si nu neaparat in mod deschis) banuiam.
Ca polonezii sunt mai rigurosi stiam.
Ca bulgarii sunt (sau se promoveaza ca fiind) "smecheri" mi s-a mai spus.
Ca "tinerii din ziua de azi" se dedica practicarii/consumarii diferitelor vicii citesc zilnic in privirea amara a celor trecuti deja de aceasta etapa.
Dar, in final, toata aceasta imagine nu este decat o constructie a gandirii mele, raportata la normele si cutumele preluate inconstient din practica societatii romanesti. In exemplul de mai sus, cuvantul "barfa" este strict o categorizare romaneasca, ea s-ar traduce intr-un limbaj de circulatie universala prin "socializare".
Pentru cei care au aceeasi tendinta ca si mine de a-i transforma pe ceilalti in obiecte ale gandirii noastre, cred ca ne-ar fi mult mai usor daca i-am considera doar ca subiecte de investigare (iar pentru cei ce apreciaza putina etica, puteti citi diferenta kantiana dintre a trata omul ca subiect/scop si nu ca obiect/mijloc). In acest fel, nici nu riscam sa avem prea multe/mari asteptari de la ceilalti.
Iar daca nu ma credeti pe cuvant, puteti testa voi insiva aceste stereotipuri prin participarea la propriul program de exchange. Pregatiti-va sa fiti surprinsi.
Mai jos sunt cateva poze din Letonia, de altfel si motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic aici pe blog in ultima vreme.
Pe care ne este imposibil sa-i cunoastem, macar ca ne straduim sa folosim la maxima lor utilitate tehnologiile informationale ale epocii (post)moderne. Cei mai multi dintre noi ne limitam la a-i raporta pe ceilalti la un etalon de masura, iar ceea ce masuram este distanta de un asa-zis "normal" construit pe fondul propriei culturi. Cand distantele sunt oarecum echivalente, le incadram in stereotipuri.
Stereotipurile functioneaza mai ales atunci cand avem doar informatii tangentiale, de a doua sau a treia mana, favorizate fiind de atitudinea "lenesului confortabil", "warm and fuzzy on the outside", care emite pornind de la ele judecati de valoare.
Problema se complica si mai mult atunci cand, la o prima analiza, realitatea (sau prima impresie) le confera acestor stereotipuri valoarea de adevar.
Ca exemplu practic:
Ca italienii si spaniolii vorbesc mult (si nu neaparat in mod deschis) banuiam.
Ca polonezii sunt mai rigurosi stiam.
Ca bulgarii sunt (sau se promoveaza ca fiind) "smecheri" mi s-a mai spus.
Ca "tinerii din ziua de azi" se dedica practicarii/consumarii diferitelor vicii citesc zilnic in privirea amara a celor trecuti deja de aceasta etapa.
Dar, in final, toata aceasta imagine nu este decat o constructie a gandirii mele, raportata la normele si cutumele preluate inconstient din practica societatii romanesti. In exemplul de mai sus, cuvantul "barfa" este strict o categorizare romaneasca, ea s-ar traduce intr-un limbaj de circulatie universala prin "socializare".
Pentru cei care au aceeasi tendinta ca si mine de a-i transforma pe ceilalti in obiecte ale gandirii noastre, cred ca ne-ar fi mult mai usor daca i-am considera doar ca subiecte de investigare (iar pentru cei ce apreciaza putina etica, puteti citi diferenta kantiana dintre a trata omul ca subiect/scop si nu ca obiect/mijloc). In acest fel, nici nu riscam sa avem prea multe/mari asteptari de la ceilalti.
Iar daca nu ma credeti pe cuvant, puteti testa voi insiva aceste stereotipuri prin participarea la propriul program de exchange. Pregatiti-va sa fiti surprinsi.
Mai jos sunt cateva poze din Letonia, de altfel si motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic aici pe blog in ultima vreme.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Apel pentru reinventarea limbii romane
Stiu ca acelasi lucru poate fi privit din mai multe unghiuri si ofera imagini diferite pentru persoane diferite. Iar daca ne referim la limba noastra draga, atunci sunt de acord ca ea e plina de polisemii, nuantari de sens, figuri de stil...y get my point.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.
miercuri, 22 octombrie 2008
Noi sa fim sanatosi
Off, uite ca nu pot sa ma abtin...
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).
luni, 20 octombrie 2008
Atentie, se circula pe 3 benzi
Acum cateva zile, un prieten mi-a atras atentia asupra "numeroaselor" critici pe care nu mai contenesc sa le aduc asupra personalitatii conationalilor nostri. Si uitandu-ma in urma, trebuie sa recunosc ca avea dreptate: admit ca am anumite frustrari legate de personalitatea romanilor si mai ales in ceea ce priveste comportamentul lor civic. Mai precis, absenta comportamentului lor civic.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.
vineri, 3 octombrie 2008
Exercitiu de imaginatie
Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
miercuri, 24 septembrie 2008
Povestile din spatele numelor
Ca un bun cunoscator de desene animate ce ma laud a fi (told y I was a fan, didn't I?), am descoperit prin periplul meu printre personajele haioase ca stau, unele dintre ele, mai bine decat creatorii lor la capitolul brand personal – adica acele cateva calitati pe care orice copil i le recunoaste si trezit din somn.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:
Dar nu despre replici celebre vreau eu sa vorbesc, ci despre nume, mai mult sau mai putin celebre – si despre povestile necunoscute din spatele lor.
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.
marți, 23 septembrie 2008
Omul este condamnat la libertate
Motivarea membrilor unei organizatii isi gaseste din ce in ce mai des un timp de reflectie pe ordinea de zi a managerilor acesteia. De la managementul clasic pana la cel modern si post-modern, au fost dezvoltate mai multe teorii referitoare la cea mai buna modalitate prin care ne putem tine angajatii la un nivel satisfacator de buna-purtare.
Doua dintre mai sus-amintitele teorii, Teoria X si Teoria Y, fac referire la gradul de acceptare a muncii al individului si necesitatea managerului de a (nu)-l constrange sa-si indeplineasca sarcinile prevazute in fisa de post...si nu neaparat numai.
Managerii romani au fost acuzati in multiple ocazii ca promoveaza Teoria Y, in timp ce pun in practica Teoria X, controland, amenintand si pedepsind. Dar eu zic sa facem un experiment: sa intrebam un esantion reprezentativ din angajatii acestia asupriti, cat la suta sunt capabili sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor, au initiativa si ambitia luarii unei decizii. N-as vrea sa fim dezamagiti afland ca o mare parte din ei se lauda cu aceeasi teorie (Y), dar se comporta dupa principiile celeilalte, asa, ca e mai comod. Iar galagia e pur si simplu de imagine (vedeti ce galagie e acum in pre-campanie electorala).
A nu se intelege ca iau partea "directorilor" cu aere de superioritate. Doar ma gandesc si la reversul medaliei - angajatii cu aere presupus-inferioare, care isi doresc libertatea, dar nu si responsabilitatea ce deriva din ea.
Ori, dupa cum bine spunea Sartre, "Omul e condamnat la libertate", iar consecintele constientizarii acestui fapt au fost, ironic, inventarea de-a lungul istoriei a multiplelor forme care sa-l constranga, sa-i ofere un pretext de motivare a actiunilor sale. Modalitatile in care alege sa se justifice sunt cele care il definesc pana la urma.
Doua dintre mai sus-amintitele teorii, Teoria X si Teoria Y, fac referire la gradul de acceptare a muncii al individului si necesitatea managerului de a (nu)-l constrange sa-si indeplineasca sarcinile prevazute in fisa de post...si nu neaparat numai.
Managerii romani au fost acuzati in multiple ocazii ca promoveaza Teoria Y, in timp ce pun in practica Teoria X, controland, amenintand si pedepsind. Dar eu zic sa facem un experiment: sa intrebam un esantion reprezentativ din angajatii acestia asupriti, cat la suta sunt capabili sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor, au initiativa si ambitia luarii unei decizii. N-as vrea sa fim dezamagiti afland ca o mare parte din ei se lauda cu aceeasi teorie (Y), dar se comporta dupa principiile celeilalte, asa, ca e mai comod. Iar galagia e pur si simplu de imagine (vedeti ce galagie e acum in pre-campanie electorala).
A nu se intelege ca iau partea "directorilor" cu aere de superioritate. Doar ma gandesc si la reversul medaliei - angajatii cu aere presupus-inferioare, care isi doresc libertatea, dar nu si responsabilitatea ce deriva din ea.
Ori, dupa cum bine spunea Sartre, "Omul e condamnat la libertate", iar consecintele constientizarii acestui fapt au fost, ironic, inventarea de-a lungul istoriei a multiplelor forme care sa-l constranga, sa-i ofere un pretext de motivare a actiunilor sale. Modalitatile in care alege sa se justifice sunt cele care il definesc pana la urma.
marți, 16 septembrie 2008
Why ego may get in the way of performance
Cam asa suna ultimul dintr-o rara colectie de titluri peste care interconexiunile mele cerebrale pornind de la nervul optic nu m-au lasat sa trec cu vederea. I mean: ego can get in the way of performance? Puteam sa jur ca cine are papagalul mai mare, pretentiile mai mari, e capabil sa-si impuna punctul de vedere si sa-i convinga/manipuleze pe ceilalti are si sansele mai mari sa ajunga intr-o pozitie de top intr-o mare firma decat colegul cel timid, la locul lui, muncitor si nevazut/nebagat in seama de nimeni.
Suprinzator, da; se pare ca da. Tendinta de a fi constant in centrul atentiei poate fi un indicator al unui ego supradimensionat. Acesti indivizi sunt (sau devin) predispusi sa se comporte ca si cum opiniile lor sunt superioare oricaror alte pareri, indiferent ale cui ar fi. Mai mult, ei cred ca ceea ce e bine pentru ei, e bine si pentru organizatie - in loc sa considere ca ce e bine pentru organizatie, membrii sau clientii sai are prioritate in fata nevoilor personale.
Business-guru Jim Collins a inventat un nou termen in literatura de referinta:"fifth-level leader". Sunt acei lideri a caror trasatura definitorie este modestia, care sunt retinuti in proslavirea propriei persoane, nu cer recompense la tot pasul, nu sunt agresivi si nu cer atentia mass-media, in timp ce construiesc succesul unei organizatii pe termen lung.
Collins a ajuns la aceasta concluzie comparand performantele diferitelor tipuri de lideri ai celor mai mari companii din State. Pe o scara de la 1 la 5, cei mai de succes au primit nota 5, deci sunt "5th level leaders", in timp ce (prea)mult mediatizatii lidei carismatici, self-centered individuals (avand caracteristici unice, individuale, sau sunt individualisti, voi alegeti...) au urcat abia pana pe locul 4.
Ramane de vazut daca si cand putem vorbi si la noi de promovarea talentelor "din spatele ochelarilor" si nu din fata oglinzii.
Suprinzator, da; se pare ca da. Tendinta de a fi constant in centrul atentiei poate fi un indicator al unui ego supradimensionat. Acesti indivizi sunt (sau devin) predispusi sa se comporte ca si cum opiniile lor sunt superioare oricaror alte pareri, indiferent ale cui ar fi. Mai mult, ei cred ca ceea ce e bine pentru ei, e bine si pentru organizatie - in loc sa considere ca ce e bine pentru organizatie, membrii sau clientii sai are prioritate in fata nevoilor personale.
Business-guru Jim Collins a inventat un nou termen in literatura de referinta:"fifth-level leader". Sunt acei lideri a caror trasatura definitorie este modestia, care sunt retinuti in proslavirea propriei persoane, nu cer recompense la tot pasul, nu sunt agresivi si nu cer atentia mass-media, in timp ce construiesc succesul unei organizatii pe termen lung.
Collins a ajuns la aceasta concluzie comparand performantele diferitelor tipuri de lideri ai celor mai mari companii din State. Pe o scara de la 1 la 5, cei mai de succes au primit nota 5, deci sunt "5th level leaders", in timp ce (prea)mult mediatizatii lidei carismatici, self-centered individuals (avand caracteristici unice, individuale, sau sunt individualisti, voi alegeti...) au urcat abia pana pe locul 4.
Ramane de vazut daca si cand putem vorbi si la noi de promovarea talentelor "din spatele ochelarilor" si nu din fata oglinzii.
sâmbătă, 13 septembrie 2008
La ce sa te astepti
Experimentez zilele acestea un nou statut in viata mea de tanar absolvent de facultate: acela de „tanar cautator de job”, conform prescriptiei universitare (a se citi “diploma de licenta”). Si cum mai stiu cate una alta despre cum e sa te afli de cealalta parte a baricadei, incerc sa-mi adaptez comportamentul si emotiile in functie de ceea ce stiu ca se afla acolo.
Pentru cei ce se recunosc in scurta descriere de mai sus, ca sa fac referire numai la un aspect al cautarii de noi membri in organizatie – interviul, iata cu ce este probabil sa va intalniti:
Varianta „esti suficient de interesant cat sa avem o discutie mai lunga” (sau Planul in 7 puncte) cuprinde intrebari despre:
1. Diferite aspecte fizice, gen sanatate, carisma sau impact pentru job-ul pus pe masa...cel putin in teorie, ca in practica imi miroase a evaluare tacita
2. Pregatirea academica si profesionala necesara, de multe ori cu accent pe o experienta relevanta (cam 60% din timpul unui interviu)
3. Inteligenta: Cat si cum o folosesti intr-o situatie concreta legata de job
4. Anumite aptitudini speciale (spatiale, de limba, numerice), uneori necesare in activitatea desfasurata
5. Ce interese ai, cum iti petreci timpul liber si ce afirmi despre potentialele tale puncte forte si despre motivatiile tale (the „Unique Selling Proposition” tells you something?)
6. Personalitatea ta si care sunt implicatiile ei asupra job-ului
7. Circumstantele care te-au marcat in trecut – care, cum, de ce
Iar varianta „convinge-ma repede ca esti bun” (cunoscuta si ca Planul in 5 puncte) cuprinde intrebari despre:
1. Impactul asupra celorlalti (inclusiv asupra evaluatorului) – da, prima impresie conteaza intotdeauna
2. Cunostinte si experienta
3. Abilitati necesare in viitoarea activitate
4. Motivatie, in legatura directa cu efortul pe care esti dispus sa-l depui
5. Adaptabilitate emotionala la eventualele situatii cu care ai putea sa te confrunti facand ceea ce sustii ca vrei sa faci
Iar pentru un plus de siguranta personala si incredere premergatoare, pregateste-ti de dinainte raspunsuri convingatoare la intrebarile: Cum te vezi peste 5 ani? De ce sa te angajam pe tine? (Daca te-ai dat mare in CV cu experienta ta)...si, mai exact, ce ai facut tu acolo? Cum vezi tu o zi din job-ul ALA?
Pentru cei ce se recunosc in scurta descriere de mai sus, ca sa fac referire numai la un aspect al cautarii de noi membri in organizatie – interviul, iata cu ce este probabil sa va intalniti:
Varianta „esti suficient de interesant cat sa avem o discutie mai lunga” (sau Planul in 7 puncte) cuprinde intrebari despre:
1. Diferite aspecte fizice, gen sanatate, carisma sau impact pentru job-ul pus pe masa...cel putin in teorie, ca in practica imi miroase a evaluare tacita
2. Pregatirea academica si profesionala necesara, de multe ori cu accent pe o experienta relevanta (cam 60% din timpul unui interviu)
3. Inteligenta: Cat si cum o folosesti intr-o situatie concreta legata de job
4. Anumite aptitudini speciale (spatiale, de limba, numerice), uneori necesare in activitatea desfasurata
5. Ce interese ai, cum iti petreci timpul liber si ce afirmi despre potentialele tale puncte forte si despre motivatiile tale (the „Unique Selling Proposition” tells you something?)
6. Personalitatea ta si care sunt implicatiile ei asupra job-ului
7. Circumstantele care te-au marcat in trecut – care, cum, de ce
Iar varianta „convinge-ma repede ca esti bun” (cunoscuta si ca Planul in 5 puncte) cuprinde intrebari despre:
1. Impactul asupra celorlalti (inclusiv asupra evaluatorului) – da, prima impresie conteaza intotdeauna
2. Cunostinte si experienta
3. Abilitati necesare in viitoarea activitate
4. Motivatie, in legatura directa cu efortul pe care esti dispus sa-l depui
5. Adaptabilitate emotionala la eventualele situatii cu care ai putea sa te confrunti facand ceea ce sustii ca vrei sa faci
Iar pentru un plus de siguranta personala si incredere premergatoare, pregateste-ti de dinainte raspunsuri convingatoare la intrebarile: Cum te vezi peste 5 ani? De ce sa te angajam pe tine? (Daca te-ai dat mare in CV cu experienta ta)...si, mai exact, ce ai facut tu acolo? Cum vezi tu o zi din job-ul ALA?
joi, 4 septembrie 2008
Din categoria unde-i burta incape si-un ghiul
...sau mai bine spus un lant...gros, mare de aur. Sa vada jmecherii de pe plaja ce bazat este el. Si gagicile ce dotat ii este buzunarul (fiind probabil singura portiune din pantaloni bine echipata).
Probabil ati recunoscut peisajul arhicunoscut de Mamaia, pe care, din diverse motive dintre cele mai nobile, m-am vazut nevoita sa-l admir saptamana trecuta.
Si asa l-am vazut pe el: printre muntii de chistocuri de tigari si coji de seminte aruncate pe plaja, venea el, inalt, gras si cu ghiului la vedere, calare pe un ASMA (si uite cum mai aflu si eu ce mai e nou prin lumea fashion-automobilismului), cu chelia in vant si Gucci Sunglasses pe urechile clapauge.
And don't get me started about the "she" on the beach. Am vazut atatea silicoane intr-o saptamana cat n-am vazut de cand am invatat sa pronunt cuvantul corect.
Si in ciuda atator pretentii si fite de bucuresteni/constanteni/etc - romani sa fie, se pare ca atunci cand vine vorba de servicii, se multumesc cu foarte putin: nu de alta, dar serviciile de la hotel/restaurant sunt de-a dreptul execrabile. Si asta tinand cont de faptul ca mereu au fost pline!
Pana la urma, cel mai mila mi-a fost de saraca musculita care s-a inecat in supa mea. Si stii cum e vorba: mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul!
Probabil ati recunoscut peisajul arhicunoscut de Mamaia, pe care, din diverse motive dintre cele mai nobile, m-am vazut nevoita sa-l admir saptamana trecuta.
Si asa l-am vazut pe el: printre muntii de chistocuri de tigari si coji de seminte aruncate pe plaja, venea el, inalt, gras si cu ghiului la vedere, calare pe un ASMA (si uite cum mai aflu si eu ce mai e nou prin lumea fashion-automobilismului), cu chelia in vant si Gucci Sunglasses pe urechile clapauge.
And don't get me started about the "she" on the beach. Am vazut atatea silicoane intr-o saptamana cat n-am vazut de cand am invatat sa pronunt cuvantul corect.
Si in ciuda atator pretentii si fite de bucuresteni/constanteni/etc - romani sa fie, se pare ca atunci cand vine vorba de servicii, se multumesc cu foarte putin: nu de alta, dar serviciile de la hotel/restaurant sunt de-a dreptul execrabile. Si asta tinand cont de faptul ca mereu au fost pline!
Pana la urma, cel mai mila mi-a fost de saraca musculita care s-a inecat in supa mea. Si stii cum e vorba: mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul!
vineri, 8 august 2008
Pictura de sevalet
Am citit de curand o carte - nu-i spun numele ca sa n-o dezvalui celor ce n-au citit-o (inca mai aveti timp) iar cei care au facut-o, o vor recunoaste fara dubii - care pune cititorul in postura de a analiza ce i se poate intampla unui om daca faptele lui nu lasa urme vizibile asupra fizicului sau...adica timpul trece si el ramane vesnic aparent tanar, pe la 20-25 de ani si toate schimbarile sunt transpuse intr-un tablou-portret (aici trebuia sa fii ghicit despre ce carte era vorba). Pe langa firul epic central, in care este urmarita povestea de viata a acestui "tanar", nu te poti abtine sa nu te intrebi tu insuti: ce-ar fi daca...?
Din fericire pentru noi, e doar continutul fanteziei unui scriitor, dar ideea ce sustine intreaga constructie mi-a definit mie (mai mult decat orice manual academico-stiintific) principala capacitate ceruta unui om ce aspira sa lucreze in HR: sa poata descifra cu maxima acuratete posibila "urmele" pe care timpul si mai ales caracterul si actiunile unei persoane le-au lasat pe aspectul fizic al unui interlocutor.
E oarecum asemanator cu ce spun toti specialistii in comunicare, conform carora limbajul nonverbal este mult mai important decat cel verbal, acesta oferind indicii pretioase in legatura cu adevaratele ganduri ale individului. Dar e mai mult de atat: limbajul nonverbal e legat strans de o situatie data, pe cand semnele de care aminteam mai devreme comprima intreaga istorie a lui.
Majoritatea insa ne ascundem in spatele lipsei de timp, interes sau abilitati si lasam tabloul acoperit.
Din fericire pentru noi, e doar continutul fanteziei unui scriitor, dar ideea ce sustine intreaga constructie mi-a definit mie (mai mult decat orice manual academico-stiintific) principala capacitate ceruta unui om ce aspira sa lucreze in HR: sa poata descifra cu maxima acuratete posibila "urmele" pe care timpul si mai ales caracterul si actiunile unei persoane le-au lasat pe aspectul fizic al unui interlocutor.
E oarecum asemanator cu ce spun toti specialistii in comunicare, conform carora limbajul nonverbal este mult mai important decat cel verbal, acesta oferind indicii pretioase in legatura cu adevaratele ganduri ale individului. Dar e mai mult de atat: limbajul nonverbal e legat strans de o situatie data, pe cand semnele de care aminteam mai devreme comprima intreaga istorie a lui.
Majoritatea insa ne ascundem in spatele lipsei de timp, interes sau abilitati si lasam tabloul acoperit.
marți, 5 august 2008
Vand numar de Romania
Orice om ajunge la un moment dat in nu prea lunga si insuficient de fericita sa viata sa spuna ca "daca as fi stiut asta, atunci as fi facut asa si nu asa...". Sa luam, de exemplu, un caz concret, in care fraza anterioara se poate citi in felul urmator: "daca m-ar fi avertizat cineva, nu m-as fi simtit atat de stupid stand in trafic vreo 22 de ore pentru un drum de aprox. 1.000 km". Si, fir'ar sa fie, romanii mei tot pe banda de urgenta circula!!
Asa ca m-am decis sa dau un sfat prietenesc legat de regulile nescrise de circulatie celor care doresc sa plece la un drum mai lung, sa zicem peste hotare. In primul rand, inmultiti cu 1.5 (varianta optimista) sau 2 (varianta pesimista) timpul pe care estimati ca-l veti petrece in trafic atunci cand printre ceilalti participanti la trafic sunt si romani. Daca nu sunt, nu va faceti probleme, veti intalni cel mai probabil lucrari inopinate la asfalt (autostrazile nu sunt excluse prin definitie). PS: Pentru mentinerea sanatatii mentale si echilibrului interior, SUB NICIO FORMA sa nu incercati in urmatorii 2-3 ani, estimati dupa cat de spornici sunt romanii, ruta ce leaga Craiova de Timisoara, prin Caras-Severin!!! Decat daca aveti vreo pasiune neasemuita pentru tiruri si va place sa stati si sa vedeti cum trec pe langa voi...milimetric pe unele portiuni.
Asa ca faceti plinul din timp, luati multa apa la voi si platiti vignetele din timp, altfel mai adaugati 2-3 ore de stat la coada in benzinariile pline. Foarte important de evitat sunt perioadele in care dragii nostri concetateni se intorc pentru concedii in tara de la munca in strainatate - respectiv luna august. Si sunt atat de dornici sa revina incat nu mai tin cont de nicio regula de circulatie...nu toti, dar in mare parte.
Si ca un ultim sfat, nu va lasati pacaliti de numerele de Italia si Spania de pe masinile lor decapotabile...sunt tot ei, fara tricouri, cu burtile si eventual un lant-doua la vedere, si la fel de pusi pe scandal daca incerci sa-i inveti regulile bunului-simt.
Si totusi...daca aveti ocazia sa vizitati Viena, nu o ratati: e unul dintre orasele despre care nu se vorbeste atat de mult tocmai pentru a-si putea pastra farmecul regal. Stiati ca e orasul cu cele mai multe palate din Europa?
Asa ca m-am decis sa dau un sfat prietenesc legat de regulile nescrise de circulatie celor care doresc sa plece la un drum mai lung, sa zicem peste hotare. In primul rand, inmultiti cu 1.5 (varianta optimista) sau 2 (varianta pesimista) timpul pe care estimati ca-l veti petrece in trafic atunci cand printre ceilalti participanti la trafic sunt si romani. Daca nu sunt, nu va faceti probleme, veti intalni cel mai probabil lucrari inopinate la asfalt (autostrazile nu sunt excluse prin definitie). PS: Pentru mentinerea sanatatii mentale si echilibrului interior, SUB NICIO FORMA sa nu incercati in urmatorii 2-3 ani, estimati dupa cat de spornici sunt romanii, ruta ce leaga Craiova de Timisoara, prin Caras-Severin!!! Decat daca aveti vreo pasiune neasemuita pentru tiruri si va place sa stati si sa vedeti cum trec pe langa voi...milimetric pe unele portiuni.
Asa ca faceti plinul din timp, luati multa apa la voi si platiti vignetele din timp, altfel mai adaugati 2-3 ore de stat la coada in benzinariile pline. Foarte important de evitat sunt perioadele in care dragii nostri concetateni se intorc pentru concedii in tara de la munca in strainatate - respectiv luna august. Si sunt atat de dornici sa revina incat nu mai tin cont de nicio regula de circulatie...nu toti, dar in mare parte.
Si ca un ultim sfat, nu va lasati pacaliti de numerele de Italia si Spania de pe masinile lor decapotabile...sunt tot ei, fara tricouri, cu burtile si eventual un lant-doua la vedere, si la fel de pusi pe scandal daca incerci sa-i inveti regulile bunului-simt.
Si totusi...daca aveti ocazia sa vizitati Viena, nu o ratati: e unul dintre orasele despre care nu se vorbeste atat de mult tocmai pentru a-si putea pastra farmecul regal. Stiati ca e orasul cu cele mai multe palate din Europa?
marți, 15 iulie 2008
Vreau sa fiu sociabil
Dupa ce citesti cateva zeci de CV-uri (in special ale tinerilor cu pretentii de manageri) incepi sa ai inevitabil neplacuta senzatie ca asisti la xeroxarea unui text de pe Internet, din ala dat ca sigur ca iti garanteaza succesul obtinerii unui job.
"Vrei sa faci parte dintr-o organizatie?" Atunci la rubrica "Caracteristici personale" (sau alte denumiri din categoria Aceeasi Marie cu alta palarie) trebuie neaparat sa treci in capul listei SOCIABIL. Pentru definitii standard, ii invit pe cei care folosesc termenul fara macar a sti la ce face el referire sa dea un search pe dexonline - macar.
Bun, esti sociabil...dar ce spune asta despre tine?
1. Ca esti vorbaret, tipul pe care-l recunosti din prima intr-un grup de persoane, dar cu riscul major de a fi si cel care initiaza o barfa cand lucrurile nu mai merg asa cum te asteptai.
2. Ca-ti place sa comunici cu ceilalti, cu alte cuvinte sa te faci auzit...dar nu spune nimic despre ascultat pe ceilalti.
3. Ca-ti place compania celorlalti si cel mai probabil iti place sa ii si conduci (ca sa ma exprim politicos).
4. Ca pui mare accent pe ce crede/spune lumea, ca sa nu te simti marginalizat dintr-un grup, mai ales cel de referinta.
5. Ca nu dai dovada de niciun pic de originalitate si scrii acelasi cuvant pe care il mai scriu alti 10.000 de "meseriasi" ca tine.
"Vrei sa faci parte dintr-o organizatie?" Atunci la rubrica "Caracteristici personale" (sau alte denumiri din categoria Aceeasi Marie cu alta palarie) trebuie neaparat sa treci in capul listei SOCIABIL. Pentru definitii standard, ii invit pe cei care folosesc termenul fara macar a sti la ce face el referire sa dea un search pe dexonline - macar.
Bun, esti sociabil...dar ce spune asta despre tine?
1. Ca esti vorbaret, tipul pe care-l recunosti din prima intr-un grup de persoane, dar cu riscul major de a fi si cel care initiaza o barfa cand lucrurile nu mai merg asa cum te asteptai.
2. Ca-ti place sa comunici cu ceilalti, cu alte cuvinte sa te faci auzit...dar nu spune nimic despre ascultat pe ceilalti.
3. Ca-ti place compania celorlalti si cel mai probabil iti place sa ii si conduci (ca sa ma exprim politicos).
4. Ca pui mare accent pe ce crede/spune lumea, ca sa nu te simti marginalizat dintr-un grup, mai ales cel de referinta.
5. Ca nu dai dovada de niciun pic de originalitate si scrii acelasi cuvant pe care il mai scriu alti 10.000 de "meseriasi" ca tine.
miercuri, 9 iulie 2008
Despre politichie
Vreau sa cred ca am ajuns la un nivel de informare suficient cat sa ne dam seama cam cine se gandeste la noi si cine se gandeste la sine atunci cand i se ofera puterea sa aleaga. Mai mult, sunt chiar optimista si cred ca putem sa-i marginalizam pe cei din cea de-a doua categorie.
Si sper ca teoria nu se reduce la stadiul de "doar teorie" si efectele practice ale spiralei tacerii o sa se faca pana la urma resimtite si la noi iar cei care se simt contra opiniei publice majoritare o sa aiba macar decenta sa-si tina gura.
Dar totul incepe sa semene al dracu' de bine cu o gluma mult prea proasta in clipa in care Nastase este declarat "seful anticoruptiei in PSD" ca un titlu ce ar "innobila" efortul sau de a mima declaratiile publice impotriva coruptiei.
Am refuzat cu incapatanare pana de curand sa ma aliniez la tiparul "romanului atotcunoscator de fotbal si politica". Dar am cedat fix in momentul in care l-am auzit pe Tariceanu declarand nonsalant la TV ca el vorbeste de "comune", dar "sa nu va ganditi in sensul rural, ci de comunitate"!!!! WTF???Pun pariu ca nici el habar n-are.
Si sper ca teoria nu se reduce la stadiul de "doar teorie" si efectele practice ale spiralei tacerii o sa se faca pana la urma resimtite si la noi iar cei care se simt contra opiniei publice majoritare o sa aiba macar decenta sa-si tina gura.
Dar totul incepe sa semene al dracu' de bine cu o gluma mult prea proasta in clipa in care Nastase este declarat "seful anticoruptiei in PSD" ca un titlu ce ar "innobila" efortul sau de a mima declaratiile publice impotriva coruptiei.
Am refuzat cu incapatanare pana de curand sa ma aliniez la tiparul "romanului atotcunoscator de fotbal si politica". Dar am cedat fix in momentul in care l-am auzit pe Tariceanu declarand nonsalant la TV ca el vorbeste de "comune", dar "sa nu va ganditi in sensul rural, ci de comunitate"!!!! WTF???Pun pariu ca nici el habar n-are.
joi, 26 iunie 2008
I'm glad that's over now
Am avut parte de una dintre cele mai incarcate luni din ultimii 23 de ani si un pic: delegatie, nunta (nu a mea, bineinteles), festivitate de absolvire, licenta. Iar acum, ca sunt in postura de a trage linie, pot sa concluzionez ca:
1. Toate cartile si training-urile privind un management eficient al timpului sunt pura teorie; iar noi stim ca practica ne omoara. De fapt, reformulez: oboseala de dupa practica e cea care ne omoara...si sentimentul de "now what?".
2. Intreaga ceremonie de nunta (sau cum s-o numi ea) - no ofense, but it's so overrated.
3. Pot incapea 200 de persoane intr-o camera proiectata pentru 100. Si au loc sa dea si din maini, imitand aplauzele.
4. In orice comisie de evaluare, exista un tanar profesor dornic de afirmare a superioritatii sale in raport cu studentul/cel evaluat.
si 5. Respectand legile lui Murphy, ajung sa vad exact locurile pe care nu-mi trece prin cap ca as putea sa le vad sau pe care nu am niciun neuron fixat ca e musai sa le vad (gen Londra sau Seul)...poate ca ar trebui sa nu-mi mai doresc atat de tare sa vad Egiptul, respectiv Parisul. Oricum, ar trebui sa nu mai fiu carcotasa, din moment ce am inscris in colectia mea de poze o sectiune speciala dedicata mumiilor din British Museum. O mica parte din ele arata cam asa:
Iar Madame Tussaud trebuie vazut, chiar daca e mai mic decat v-ati astepta.
2. Intreaga ceremonie de nunta (sau cum s-o numi ea) - no ofense, but it's so overrated.
3. Pot incapea 200 de persoane intr-o camera proiectata pentru 100. Si au loc sa dea si din maini, imitand aplauzele.
4. In orice comisie de evaluare, exista un tanar profesor dornic de afirmare a superioritatii sale in raport cu studentul/cel evaluat.
si 5. Respectand legile lui Murphy, ajung sa vad exact locurile pe care nu-mi trece prin cap ca as putea sa le vad sau pe care nu am niciun neuron fixat ca e musai sa le vad (gen Londra sau Seul)...poate ca ar trebui sa nu-mi mai doresc atat de tare sa vad Egiptul, respectiv Parisul. Oricum, ar trebui sa nu mai fiu carcotasa, din moment ce am inscris in colectia mea de poze o sectiune speciala dedicata mumiilor din British Museum. O mica parte din ele arata cam asa:
Iar Madame Tussaud trebuie vazut, chiar daca e mai mic decat v-ati astepta.
marți, 17 iunie 2008
Ca la noi la nimeni?...
Este prima propozitie care ne vine in cap, noua romanilor, atunci cand ceva nu merge bine...sau ni se pare noua ca nu merge chiar la fel de bine ca in alte tari mai bine-crescute si civilizate.
Ca de exemplu:
Ca de exemplu:
Si poate ca in ceea ce priveste gradul de politete al oamenilor sau cum sa ne folosim de potentialul turistic al tarii mai avem multe de invatat. Dar adevarul este ca, totusi, cel putin in cateva aspecte, m-am simtit ca acasa
...in Londra (de unde sunt si pozele, de altfel).
miercuri, 28 mai 2008
Principiul incompetentei
Conform principiului lui Peter, „intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul lui de incompetenta”. Citind aceasta propozitie, ai crede ca cei mai capabili dintre noi se situeaza undeva suficient de sus pe scara sociala si a profitului ca sa nu ridice probleme de orgoliu.
Dar noi, romanii, avem alte probleme de orgoliu, mi se pare, si acelea pretind, domn'le, sa fim originali. Ce atatea "standarde europene" si principii de economie americana de respectat? Daca se poate, am dori numai fondurile de la voi...in rest, multam, ne descurcam!
Poate as fi crezut si eu principiul mai sus amintit daca nu se intampla sa il citesc dupa ce l-am vazut pe Jiji la stirile de la ora 19.00 (in prime-time, deci) aruncand cu valiza de bani pe sub nasul procurorilor. Pentru ca, daca ar fi sa ma iau dupa el, Jiji (ca simbol si nu neaparat ca nume) este un individ extrem de competent...mai ales raportat la ceilalti, situati undeva mai jos pe scara competentei. Si nu e singurul reper: politica a adunat o sumedenie de personalitati cu pretentii de originalitate.
La noi, de fapt, s-a facut o eroare de traducere: nu mai e "ierarhia competentei", ci "ierarhia incompetentei" - fiecare individ poate avansa pana la nivelul sau de competenta. Si daca stai sa te gandesti putin, descoperi ca alde' Jiji sunt extrem de competenti pe postul/in functia la care au ajuns.
Partea buna e ca aici ar trebui sa se opreasca.
Dar noi, romanii, avem alte probleme de orgoliu, mi se pare, si acelea pretind, domn'le, sa fim originali. Ce atatea "standarde europene" si principii de economie americana de respectat? Daca se poate, am dori numai fondurile de la voi...in rest, multam, ne descurcam!
Poate as fi crezut si eu principiul mai sus amintit daca nu se intampla sa il citesc dupa ce l-am vazut pe Jiji la stirile de la ora 19.00 (in prime-time, deci) aruncand cu valiza de bani pe sub nasul procurorilor. Pentru ca, daca ar fi sa ma iau dupa el, Jiji (ca simbol si nu neaparat ca nume) este un individ extrem de competent...mai ales raportat la ceilalti, situati undeva mai jos pe scara competentei. Si nu e singurul reper: politica a adunat o sumedenie de personalitati cu pretentii de originalitate.
La noi, de fapt, s-a facut o eroare de traducere: nu mai e "ierarhia competentei", ci "ierarhia incompetentei" - fiecare individ poate avansa pana la nivelul sau de competenta. Si daca stai sa te gandesti putin, descoperi ca alde' Jiji sunt extrem de competenti pe postul/in functia la care au ajuns.
Partea buna e ca aici ar trebui sa se opreasca.
vineri, 16 mai 2008
joi, 15 mai 2008
Carti vs. filme
Daca vrem sa fim "cool", ni se recomanda sa vedem filmul (neaparat la Mall). Daca vrem sa fim inteligenti (bine, macar sa parem ca suntem), atunci e musai sa citim cartea.
E o disputa ce pare a dura la nesfarsit. Eu cred insa ca disputa insasi a devenit mai degraba ceva "cool" si ca "te dai destept" daca gasesti argumente bune pentru a sustine o parte sau alta.
Pentru ca, pana la urma (si aici probabil o sa-mi atrag niste critici), exista argumente valide atat de o parte, cat si de cealalta.
Sa luam, de exemplu, filmul - cand avem atat de multe de facut, cine mai are timp sa citeasca? Da, dar...cartea dezvaluie detalii si perspective pe care un film le ascunde.
Etc. etc. si asa n-o mai scoatem la capat. Eu nu inteleg cu ce imi este mie mai util "Manualul de stil" (si, din nou, cateva critici...) decat filmul "Parfum de femeie" (cu un Al Pacino cel putin memorabil) sau, invers, de ce ar fi mai creativ "Terminatorul" decat "Amintiri din casa mortilor". Mult mai util mi se pare a purta o disputa, nu pentru a alege intre cele doua forme de exprimare, ci pentru a alege din fiecare pe acelea care te invata ceva.
Si ca sa nu uit, chiar daca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, incapatanati-va sa urmariti pana la ultima replica "Procesul"(Kafka): in niciun caz n-o sa aveti sentimentul ca mai bine ati fi baut o bere la terasa in timpul asta...poate doar daca obisnuiti sa o asortati cu niste seminte.
E o disputa ce pare a dura la nesfarsit. Eu cred insa ca disputa insasi a devenit mai degraba ceva "cool" si ca "te dai destept" daca gasesti argumente bune pentru a sustine o parte sau alta.
Pentru ca, pana la urma (si aici probabil o sa-mi atrag niste critici), exista argumente valide atat de o parte, cat si de cealalta.
Sa luam, de exemplu, filmul - cand avem atat de multe de facut, cine mai are timp sa citeasca? Da, dar...cartea dezvaluie detalii si perspective pe care un film le ascunde.
Etc. etc. si asa n-o mai scoatem la capat. Eu nu inteleg cu ce imi este mie mai util "Manualul de stil" (si, din nou, cateva critici...) decat filmul "Parfum de femeie" (cu un Al Pacino cel putin memorabil) sau, invers, de ce ar fi mai creativ "Terminatorul" decat "Amintiri din casa mortilor". Mult mai util mi se pare a purta o disputa, nu pentru a alege intre cele doua forme de exprimare, ci pentru a alege din fiecare pe acelea care te invata ceva.
Si ca sa nu uit, chiar daca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, incapatanati-va sa urmariti pana la ultima replica "Procesul"(Kafka): in niciun caz n-o sa aveti sentimentul ca mai bine ati fi baut o bere la terasa in timpul asta...poate doar daca obisnuiti sa o asortati cu niste seminte.
luni, 5 mai 2008
Nimic personal
Easter come and go...I didn't really feel much. Gratar, iarba verde, just usual stuff...and my mother... Nu se satura niciodata sa ma bata la cap, de asta ma convinsesem deja de mai demult. Cam la fel si de 1-2 mai...de fapt, adauga ploaia in peisaj. Ma bucur totusi ca nu am fost la mare (da, se pare ca si eu functionez uneori dupa principiul "sa moara si capra vecinului").
Am revenit la viata din Bucuresti: multe lucruri de facut, cam prea multe dupa parerea mea modesta. O sarbatoare ma scoate totusi din amorteala: e vechea mea "cunostinta" - Ziua Barbatului. Am avut dreptate...
Dar, in timp ce faceam constiincioasa revista presei dis-de-dimineata la munca, am citit ceva pentru care chiar ca m-am decis sa-i acord o a doua sansa. Nu impuscati mesagerul, eu doar transmit mai departe. Intrebat ce crede despre aceasta initiativa populara, Dl. Prigoana (mi-a castigat si stima cu aceasta ocazie) afirma: "O prostie fara margini. Nenorocitul, dupa ce ca nu face nimic 365 de zile pe an decat scuipa seminte si bea bere, iar nevasta ii e o sluga, spala, calca, gateşte, face copii, se mai duce si la amant daca are timp, si acum mai vrea si o zi libera? E o chestie inventata de niste cetateni incapabili...Eu cred ca un homosexual a inventat asta ca sa poata sa zica: «Pisi, avem o zi libera!»“
Si ca sa nu credeti ca am ceva cu partea masculina - apropo de motivatia trimiterii ei in Parlament: in acelasi articol, Radu Paraschivescu spunea: "Sigur, oficial avem cele mai putine zile libere, dar neoficial ne facem ca lucram cel mai mult din Europa". Asa e or ba?
duminică, 20 aprilie 2008
Leapsa de la Andra
Tocmai am primit un subiect pentru leapsa: 8 lucruri care imi trec acum prin minte. Pai:
1. Me kind of pissed off! Pt ca am senzatia ca vorbesc cu peretii si explic degeaba anumite greseli - se continua in acelasi stil.
2. Cum sa o inveselesc pe sora'mea de ziua ei. Any ideas?
3. Crema de zahar ars din frigider.
4. Recenzia pentru facultate: chiar trebuie s-o fac azi?
5. O gluma de la Deko despre "bula temporala" in care intra femeia cand se aranjeaza.
6. Cum sa-mi instalez imprimanta, ca am pierdut driver-ul original...
7. Oare pot sa-mi fac timp maine sa ajung la Think Strategy?
8. Sa ma mut?...mai bine ma gandesc la asta dupa ce-mi trece supararea.
Dau mai departe Aidei, Iuliei, Cameliei si lui Cis. Think fast!
1. Me kind of pissed off! Pt ca am senzatia ca vorbesc cu peretii si explic degeaba anumite greseli - se continua in acelasi stil.
2. Cum sa o inveselesc pe sora'mea de ziua ei. Any ideas?
3. Crema de zahar ars din frigider.
4. Recenzia pentru facultate: chiar trebuie s-o fac azi?
5. O gluma de la Deko despre "bula temporala" in care intra femeia cand se aranjeaza.
6. Cum sa-mi instalez imprimanta, ca am pierdut driver-ul original...
7. Oare pot sa-mi fac timp maine sa ajung la Think Strategy?
8. Sa ma mut?...mai bine ma gandesc la asta dupa ce-mi trece supararea.
Dau mai departe Aidei, Iuliei, Cameliei si lui Cis. Think fast!
joi, 17 aprilie 2008
I finally did it
I finally did it! It was not easy and it took me long enough to decide. But I've passed my grow-up-test on Internet!
Mi-am sters contul de pe hi5 (I know, it was stupid anyway). Si, oricum, nu mai intrasem pe el de aprox. jumatate de an. Dar ne lega un fel de..."afectiune adolescentina" sa-i spunem.
Am senzatia tot mai acuta in ultima vreme ca particip la un curs intensiv de "Maturizare rapida" iar anumite persoane din jurul meu - nu dau nume - si-au luat prea in serios rolul de "profesori". Ok, I don't mind....but I promise you one thing: I will never sell my cartoons CDs. This is as far as I go!
In speranta ca o sa si reusesc sa conving pe cineva, m-am si documentat pe tema influentarii, manipularii si alte asemenea (glumesc asupra motivului, dar documentarea chiar a fost facuta). Si tot ce mi-a ramas in minte ca relevant si simplificand foarte mult acest proces este urmatoarea situatie: Care credeti ca este cea mai simpla metoda sa determini membrii unei fanfare, care te streseaza de altfel cu sunetele lor puternice, sa taca?...planuri, brief-uri, campanii, public-tinta...Folositi o lamaie! E suficient sa muscati dintr-o jumatate de lamaie in fata suflatorilor si o sa saliveze atat de puternic incat n-o sa mai poata canta.
Conditia este ca acele persoane sa fi gustat anterior macar o data dintr-o lamaie. Si uite asa ajung iar la publicitate: sa fie suficient oare sa-i creezi unei persoane o anumita obisnuinta pentru ca, ulterior, sa obtii, in virtutea ei, o reactie? Reactie de consumator mai precis.
Mi-am sters contul de pe hi5 (I know, it was stupid anyway). Si, oricum, nu mai intrasem pe el de aprox. jumatate de an. Dar ne lega un fel de..."afectiune adolescentina" sa-i spunem.
Am senzatia tot mai acuta in ultima vreme ca particip la un curs intensiv de "Maturizare rapida" iar anumite persoane din jurul meu - nu dau nume - si-au luat prea in serios rolul de "profesori". Ok, I don't mind....but I promise you one thing: I will never sell my cartoons CDs. This is as far as I go!
In speranta ca o sa si reusesc sa conving pe cineva, m-am si documentat pe tema influentarii, manipularii si alte asemenea (glumesc asupra motivului, dar documentarea chiar a fost facuta). Si tot ce mi-a ramas in minte ca relevant si simplificand foarte mult acest proces este urmatoarea situatie: Care credeti ca este cea mai simpla metoda sa determini membrii unei fanfare, care te streseaza de altfel cu sunetele lor puternice, sa taca?...planuri, brief-uri, campanii, public-tinta...Folositi o lamaie! E suficient sa muscati dintr-o jumatate de lamaie in fata suflatorilor si o sa saliveze atat de puternic incat n-o sa mai poata canta.
Conditia este ca acele persoane sa fi gustat anterior macar o data dintr-o lamaie. Si uite asa ajung iar la publicitate: sa fie suficient oare sa-i creezi unei persoane o anumita obisnuinta pentru ca, ulterior, sa obtii, in virtutea ei, o reactie? Reactie de consumator mai precis.
joi, 10 aprilie 2008
Maybe not:)
Nu stiu cati dintre voi cunosc sigla firmei de milioane de dolari P&G (numele il stiti cu siguranta). Pana acum cateva ore, recunosc, nici eu nu o stiam si nici nu manifestam vreun interes deosebit pentru a o cunoaste. Concluzia este ca ea arata cam asa:
Iar la prima vedere nu ofera niciun indiciu care sa justifice de ce vorbesc eu acum despre ea. De fapt, nu despre ea vreau sa vorbesc, ci despre unul din rarele cazuri in care publicitatea si-a atins limitele.
V-ati intrebat vreodata de ce aceasta sigla nu apare pe produsele companiei si are un nivel de "awareness" destul de scazut? Iar la aceasta intrebare, cititorii de Trout se vor grabi sa raspunda ca e un brand umbrela si ca ar afecta pozitionarea brandului-produs in mintea publicului-tinta (iar concentrarea e cheia succesului...etc. etc.). Right?
Well...wrong. Explicatia este mai simpla si isi are radacinile intr-una dintre legendele urbane care au influentat mentalul colectiv de acum cateva decenii. Mai exact, aceasta sigla s-a aflat in mijlocul unui mare scandal in care era acuzata ca promova simbolurile satanei (nu glumesc:) ):
Ideea este ca dupa 4 ani in care reprezentantii companiei din SUA au incercat aproape toate metodele de a contracara zvonurile absurde de a sponsoriza o grupare obscura, au fost nevoiti sa se admita depasiti de situatie. S-au luat masuri ce tin de tehnici de publicitate, PR, contactarea liderilor principalelor organizatii religioase, infiintarea unei linii telefonice gratuite, intentarea unor procese pentru discreditare si lista nu se opreste aici. In 1985, compania a fost nevoita sa intrerupa traditia existenta din 1882 de a afisa sigla pe produse, aceasta fiind folosita numai la sediul societatii din Cincinnati si in antetul scrisorilor. Si culmea este ca zvonurile au fost infirmate cu dovezi concrete...totusi, ani mai tarziu, sigla insasi a fost modificata (intr-o mica masura).
Iar la prima vedere nu ofera niciun indiciu care sa justifice de ce vorbesc eu acum despre ea. De fapt, nu despre ea vreau sa vorbesc, ci despre unul din rarele cazuri in care publicitatea si-a atins limitele.V-ati intrebat vreodata de ce aceasta sigla nu apare pe produsele companiei si are un nivel de "awareness" destul de scazut? Iar la aceasta intrebare, cititorii de Trout se vor grabi sa raspunda ca e un brand umbrela si ca ar afecta pozitionarea brandului-produs in mintea publicului-tinta (iar concentrarea e cheia succesului...etc. etc.). Right?
Well...wrong. Explicatia este mai simpla si isi are radacinile intr-una dintre legendele urbane care au influentat mentalul colectiv de acum cateva decenii. Mai exact, aceasta sigla s-a aflat in mijlocul unui mare scandal in care era acuzata ca promova simbolurile satanei (nu glumesc:) ):
Ideea este ca dupa 4 ani in care reprezentantii companiei din SUA au incercat aproape toate metodele de a contracara zvonurile absurde de a sponsoriza o grupare obscura, au fost nevoiti sa se admita depasiti de situatie. S-au luat masuri ce tin de tehnici de publicitate, PR, contactarea liderilor principalelor organizatii religioase, infiintarea unei linii telefonice gratuite, intentarea unor procese pentru discreditare si lista nu se opreste aici. In 1985, compania a fost nevoita sa intrerupa traditia existenta din 1882 de a afisa sigla pe produse, aceasta fiind folosita numai la sediul societatii din Cincinnati si in antetul scrisorilor. Si culmea este ca zvonurile au fost infirmate cu dovezi concrete...totusi, ani mai tarziu, sigla insasi a fost modificata (intr-o mica masura).miercuri, 9 aprilie 2008
Cum publicitatea stabileste regulile
Am citit acum cateva saptamani, nu mai stiu exact in ce ziar, despre un mare succes al unei campanii "inovatoare" de advertising. Ea consta de fapt in promovarea unui brand binecunoscut de geluri de dus (in treacat fie spus, si creme si alte asemenea produse "cu o patrime crema hidratanta") prin manifestari artistice. Si nu, eu nu cred ca afisele sau spoturile reprezinta prin sine vreo forma de arta; ele servesc altor scopuri, mai comerciale si profitabile. Eu ma refeream la "manifestarile artistice" clasice, cum ar fi o piesa de teatru ce face uz de anumite metafore pentru a vinde un produs. "Piesa promo" cum a fost ea denumita, se lauda a fi prilej de ceai, fursecuri, dans si muzica live. Ceea ce nu suna rau, pentru ca in ce priveste ultimul aspect, cel putin, suntem deficitari. Din pacate, eu am ramas cu senzatia amara ca am pierdut si unul dintre ultimele refugii in care puteam sa evadez din aglomeratia sclipitoare a advertisingului romanesc...si as prefera oricand mirosul unei sali de teatru (cine a fost macar o data la TNB nu poate sa nu stie despre ce vorbesc) mirosului de floare de lotus sau cireasa salbatica al unui gel de dus.Dar ceea ce m-a enervat cu adevarat este o alta campanie, a unei celebre companii producatoare de bere - nu dau nume, ca sa nu-i fac si eu insami reclama - pentru instituirea zilei de 5 mai ca Zi a Barbatului. NU sunt impotriva instituirii unei Zile a Barbatului (bine, poate in momentele rare in care am o intalnire neplacuta cu vreun mitocan bucurestean, am, recunosc!). Dar sunt contra stabilirii ei de o campanie de advertising. Si pana la urma, de ce 5 mai? Eu stiam ca pe 9 martie se beau cele 40 de pahare;si macar sunt 40 de pahare de vin si nu de bere, deci e un risc mai scazut de a creste burta. Intre timp, am aflat si raspunsul la intrebarea mea, cel putin in varianta declaratiilor oficiale ale Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor (TATA): echipa de proiect a respectivei campanii nu s-a raportat decat la ziua aniversara a sefului sau, care a considerat ca propria aniversare merita sa devina ZI LIBERA.
Mi-ar placea sa cred ca barbatii romani o sa aiba mai multa minte decat sa se conformeze acestui joc...dar dupa numarul de voturi inscrise deja pentru a sustine trecerea proiectului de lege, se pare ca ma insel.
marți, 1 aprilie 2008
Thou shalt always print
Ultimul proiect Advice vizeaza un concurs de printuri... mi-a adus aminte ca dintotdeauna mi-a placut sa "imbunatatesc" pozele in prea-celebrul Photoshop sau sa-mi fac de cap prin Corel...si m-am gandit ca cei care imi impartasesc aceasta pasiune ar trebui sa afle despre Imprint. Cu putin efort si multa imaginatie, cine stie ce iese? Si nu ma refer la o pacaleala de 1 aprilie, care oricum nu mai poate avea efect decat asupra celor cativa dintre noi care sunt de-a dreptul naivi sau se uita la desene animate
http://imprint. advicestudents. ro vineri, 21 martie 2008
Trebuie sa-l am
Pot sa inteleg conflictul asta dintre generatii; nu reuseste sa ma deranjeze decat extrem de rar, atunci cand simt un cot de batrana in coaste in timp ce comenteaza despre "lipsa de educatie si respect" a tinerilor din ziua de azi. Ceea ce nu le auzi niciodata discutand pe aceste femei (si, Slava Domnului, stim cu totii cat discuta ele) este legat de "lipsa de respect si educatie" a tinerilor de ieri.Astazi am avut ocazia de a asista la un episod de-a dreptul hilar. Imagineaza-ti doua batranele inofensive care par ca abia se misca certandu-se pe singurul loc liber din vagonul de metrou. Mi-am dat muzica mai incet in casti numai ca sa pot sa le aud. Acum stiu de unde cunosc atat de multe cuvinte urate copiii. Si mai stiu in cate moduri originale pot fi folositi trei morcovi si o ceapa. Pana la urma, una dintre ele a castigat lupta verbala si locul pe scaun. Si a zambit multumita la noi, ceilalti din metrou, pentru a dovedi cat de multa dreptate avea ea, saraca, pentru a-l ocupa. Dap, am fost de acord cu ea: a fost demna de toata mila.
joi, 20 martie 2008
Who do we follow?
Aseara a fost party... party de final Teach me. Dupa ce i-am premiat pe cei mai buni dintre cei pe care i-am recrutat pentru scoala de publicitate, ne-am dus la club...muzica, fum, bere (varsata pe mine, de altcineva, logic!). O iesire in stil Advice, extrem de amuzanta de altfel. Adica pana cand mi s-a spus ca am rezistenta de "pensionara" (Edy stie de ce). Si pe la 01.30 dormeam.
Astazi la munca am cam dormit pe mine, recunosc! Poate ca intr-adevar mi s-au dus zilele in care reuseam sa dorm 2-3 ore pe noapte si sa nu am nimic. Si in lenea mea cea mare, un dialog extrem de interesant purtat cu o colega avocata a reusit totusi sa ma trezeasca. Subiectul a fost initial "ce modele ne alegem noi in viata?" si dupa o enumerare de nume corespunzatoare unor persoane ce nu-mi spuneau nimic, mi-a spus urmatorul lucru: atunci cand tragem linie, noi tindem sa devenim, inconstient, exact acele modele pe care ni le alegem dintr-un motiv sau altul. Si am fost de acord ca pe lista noastra se includ persoane "cu capul patrat de la atata enciclopedie", ca sa o citez pe ea, fara sa fie genul de oameni din top 300. Si am mai fost de acord cu un lucru: ca privind din perspectiva piramidei nevoilor lui Maslow, ceea ce vor sa detina toti trogloditii astia de se lauda cu puterea lor financiara se situeaza la baza piramidei - orice asemanare cu o insulta e pur intamplatoare:). Iar noi vrem sa credem in oamenii care pun nevoia de auto-depasire pe primul loc. Si daca nu ma insel, chiar si categoria trogloditilor, odata ce a atins un nivel al suficientei materiale, incearca sa caute compania celor mai cultivati sau, de ce nu? sa isi faca rost macar de o diploma. Pentru ca o fi masa bogata, dar la ea cineva trebuie sa si vorbeasca!
Astazi la munca am cam dormit pe mine, recunosc! Poate ca intr-adevar mi s-au dus zilele in care reuseam sa dorm 2-3 ore pe noapte si sa nu am nimic. Si in lenea mea cea mare, un dialog extrem de interesant purtat cu o colega avocata a reusit totusi sa ma trezeasca. Subiectul a fost initial "ce modele ne alegem noi in viata?" si dupa o enumerare de nume corespunzatoare unor persoane ce nu-mi spuneau nimic, mi-a spus urmatorul lucru: atunci cand tragem linie, noi tindem sa devenim, inconstient, exact acele modele pe care ni le alegem dintr-un motiv sau altul. Si am fost de acord ca pe lista noastra se includ persoane "cu capul patrat de la atata enciclopedie", ca sa o citez pe ea, fara sa fie genul de oameni din top 300. Si am mai fost de acord cu un lucru: ca privind din perspectiva piramidei nevoilor lui Maslow, ceea ce vor sa detina toti trogloditii astia de se lauda cu puterea lor financiara se situeaza la baza piramidei - orice asemanare cu o insulta e pur intamplatoare:). Iar noi vrem sa credem in oamenii care pun nevoia de auto-depasire pe primul loc. Si daca nu ma insel, chiar si categoria trogloditilor, odata ce a atins un nivel al suficientei materiale, incearca sa caute compania celor mai cultivati sau, de ce nu? sa isi faca rost macar de o diploma. Pentru ca o fi masa bogata, dar la ea cineva trebuie sa si vorbeasca!
joi, 13 martie 2008
Modernism vs. postmodernism
Ceea ce ne-a placut sa numim "societate moderna" a fost, de fapt, o societate plina de povesti: de la comunism la democratie, de la stiinta la inventii si de la religie la yoga. Ne-am inventat cuvinte noi, ca sa ii invatam si pe altii despre noua "realitate" - unele dintre ele s-au dovedit doar o presiune a limbajului asupra gandirii, care nici pana in ziua de azi nu le-a putut lamuri sensul (dar asta e cu totul alt subiect...). Ne-am dat seama ca e o poveste si ne mandrim ca am depasit-o.Ne laudam ca suntem post-modernisti si ca am incheiat aproape asa-numita "deconstructie" a povestii (va recomand J. Derrida). Ne laudam ca nu mai avem timp si loc pentru povesti; avem in schimb o servieta plina de carti pe domenii de "business", avem Internet ca sa putem vedea in cealalta emisfera a Pamantului si ne-am facut rost de sateliti sa vedem si dincolo de el. Ne credem blazati si rationali, in virtutea faptului ca le-am vazut deja pe toate.
Si pana ieri, eu m-am laudat ca, desi ma uit la desene animate in continuare (there, I've said it!), nu mai cred in povesti.
Si totusi...am inceput sa ma razgandesc tocmai observand un mediu care e prin excelenta lipsit de emotie: ma refer la Bd. Magheru. Nu stiu cati dintre voi au observat uriasul panou publicitar de pe Magheru, situat langa o biserica, care ne anunta cu litere "de-o schioapa": "Daca Biserica spala pacatele, de ce n-ar spala AVON celulita?" Trecand dincolo de penibilul exprimarii, daca o industrie (pilon de baza al democratiei - vanzarii - promovarii: da, publicitatea) ce beneficiaza de investitii de miliarde de euro si are un profit la fel de mare isi permite sa faca uz de aceleasi povesti pe care tocmai ce le renegam, inseamna ca ultimul cuvant n-a fost inca spus. Povestile intervin acolo unde consistenta logica a argumentelor este depasita. Si, ca sa fim sinceri acum, cine pare a mai avea vreo logica in tara noastra? Am senzatia ca nu ne situam atat de "post" pe cat ne place sa credem.
Si pana ieri, eu m-am laudat ca, desi ma uit la desene animate in continuare (there, I've said it!), nu mai cred in povesti.
Si totusi...am inceput sa ma razgandesc tocmai observand un mediu care e prin excelenta lipsit de emotie: ma refer la Bd. Magheru. Nu stiu cati dintre voi au observat uriasul panou publicitar de pe Magheru, situat langa o biserica, care ne anunta cu litere "de-o schioapa": "Daca Biserica spala pacatele, de ce n-ar spala AVON celulita?" Trecand dincolo de penibilul exprimarii, daca o industrie (pilon de baza al democratiei - vanzarii - promovarii: da, publicitatea) ce beneficiaza de investitii de miliarde de euro si are un profit la fel de mare isi permite sa faca uz de aceleasi povesti pe care tocmai ce le renegam, inseamna ca ultimul cuvant n-a fost inca spus. Povestile intervin acolo unde consistenta logica a argumentelor este depasita. Si, ca sa fim sinceri acum, cine pare a mai avea vreo logica in tara noastra? Am senzatia ca nu ne situam atat de "post" pe cat ne place sa credem.
joi, 21 februarie 2008
Anna Nalick - lyrics
Am stat putin pe ganduri pentru ca aveam de ales intre doua melodii pe care le-am descoperit de curand si care reusesc sa imi aduca un zambet pe fata dimineata...la 7 dimineata adica, atunci cand ma duc la munca! Iata una, se numeste "Breathe" (cealalta era "Chasing cars"- ambele sunt de pe coloana sonora a serialului "Grey's Anatomy"):
2 AM and she calls me 'cause I'm still awake,
"Can you help me unravel my latest mistake?,
I don't love him. Winter just wasn't my season"
Yeah we walk through the doors, so accusing their eyes
Like they have any right at all to criticize,
Hypocrites. You're all here for the very same reason
'Cause you can't jump the track, we're like cars on a cable
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button, girl.
So cradle your head in your hands
And breathe... just breathe,
Oh breathe, just breathe
May he turned 21 on the base at Fort Bliss
"Just a day" he said down to the flask in his fist,
"Ain't been sober, since maybe October of last year."
Here in town you can tell he's been down for a while,
But, my God, it's so beautiful when the boy smiles,
Wanna hold him. Maybe I'll just sing about it.
Cause you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table.
No one can find the rewind button, boys,
So cradle your head in your hands,
And breathe... just breathe,
Oh breathe, just breathe
There's a light at each end of this tunnel,
You shout 'cause you're just as far in as you'll ever be out
And these mistakes you've made, you'll just make them again
If you only try turning around.
2 AM and I'm still awake, writing a song
If I get it all down on paper, it's no longer inside of me,
Threatening the life it belongs to
And I feel like I'm naked in front of the crowd
Cause these words are my diary, screaming out loud
And I know that you'll use them, however you want to
But you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button now
Sing it if you understand.
and breathe, just breathe
woah breathe, just breathe,
Oh breathe, just breathe,
Oh breathe, just breathe.
2 AM and she calls me 'cause I'm still awake,
"Can you help me unravel my latest mistake?,
I don't love him. Winter just wasn't my season"
Yeah we walk through the doors, so accusing their eyes
Like they have any right at all to criticize,
Hypocrites. You're all here for the very same reason
'Cause you can't jump the track, we're like cars on a cable
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button, girl.
So cradle your head in your hands
And breathe... just breathe,
Oh breathe, just breathe
May he turned 21 on the base at Fort Bliss
"Just a day" he said down to the flask in his fist,
"Ain't been sober, since maybe October of last year."
Here in town you can tell he's been down for a while,
But, my God, it's so beautiful when the boy smiles,
Wanna hold him. Maybe I'll just sing about it.
Cause you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table.
No one can find the rewind button, boys,
So cradle your head in your hands,
And breathe... just breathe,
Oh breathe, just breathe
There's a light at each end of this tunnel,
You shout 'cause you're just as far in as you'll ever be out
And these mistakes you've made, you'll just make them again
If you only try turning around.
2 AM and I'm still awake, writing a song
If I get it all down on paper, it's no longer inside of me,
Threatening the life it belongs to
And I feel like I'm naked in front of the crowd
Cause these words are my diary, screaming out loud
And I know that you'll use them, however you want to
But you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button now
Sing it if you understand.
and breathe, just breathe
woah breathe, just breathe,
Oh breathe, just breathe,
Oh breathe, just breathe.
sâmbătă, 9 februarie 2008
Some of them are true, some maybe not...but they're funny
Stiati ca:
- In fiecare episod din “Seinfeld” apare un Superman pe undeva.
- Pe o chifla de Big Mac sunt in jur de 178 seminte de susan.
- Mel Blanc, “vocea” lui Bugs Bunny, este alergic la morcovi.
- Bufnita este singurul animal destul de prost incat sa atace un sconcs.
- Toate lebedele din Anglia sunt proprietatea Reginei.
- Cateva picaturi de zeama de lamaie puse in nari desfunda nasul, fara sa dea dependenta. Tratamentul este cam neplacut dar sigur.
- Un prezervativ poate rezista aproximativ o luna intr-un portofel, inainte ca latexul sa se uzeze ca urmare a frictiunii.
- Regele de Inima Rosie este singurul rege fara mustata.
- Macaitul unei rate nu produce ecou, si nimeni nu stie de ce.
Totul se poate ex
plica prin numarul de unghiuri!
Daca vei scrie toate cifrele pe o foaie de hartie, (vezi poza atasata), in vechea lor forma, cea initiala, vei intelege imediat!
Unghiurile sunt marcate cu "o"-uri.
1 are un singur unghi.
2 are doua unghiuri.
3 are trei unghiuri.
etc...
iar 0 are zero unghiuri!
vineri, 8 februarie 2008
vineri, 1 februarie 2008
joi, 31 ianuarie 2008
Cum toate au un sens...sper
Sa castig la 6/49 nu e genul meu... nici macar cand toata lumea are de castigat, gen pahare de cola, nu am mai mult noroc, pentru ca ma trezesc, bineinteles, dupa ce expira perioada de promotie.
Genul meu e mai degraba "invata 99,99% si la examen iti va pica cu siguranta acel 0,01% pe care nu-l stii!" Nu ti-ar strica sa extragi un loz norocos?! Ce zici atunci daca colegele din camera insalubra de camin te fura peste noapte? Exista o extrem de mica sansa sa patesti ceva daca te dai pe banana?!...una la o mie sa zicem.... (nu stiu la ce banana va ganditi dar eu vorbesc de banana de plastic de la mare). Eh...si asa nu-mi fracturasem niciodata nimic - pana atunci. And it doesn't stop here.
Si totusi refuz sa ma plang. Pentru ca pana la urma, nu e atat de rau: Restante - doar una in 4 ani (se spune ca nu esti student pana nu ai una - asa au ras ai mei parinti de mine). Stau cu chirie acum. Am prieteni la care tin si care imi fac cadou pahare de la promotie. Rana de pe umar nu ma mai doare decat la frig. Iar maine am suficiente motive sa pot sa rad de mine insami.
M-am saturat doar de persoanele care fac din a se plange de cat de greu le este lor o activitate permanenta. Grow up: daca asta e tot ce faceti toata ziua, cand mai aveti timp sa si indreptati ceva? Cand mai aveti timp sa vedeti si jumatatea plina a paharului?
Cand va faceti timp sa-i respectati pe cei din jur?
Genul meu e mai degraba "invata 99,99% si la examen iti va pica cu siguranta acel 0,01% pe care nu-l stii!" Nu ti-ar strica sa extragi un loz norocos?! Ce zici atunci daca colegele din camera insalubra de camin te fura peste noapte? Exista o extrem de mica sansa sa patesti ceva daca te dai pe banana?!...una la o mie sa zicem.... (nu stiu la ce banana va ganditi dar eu vorbesc de banana de plastic de la mare). Eh...si asa nu-mi fracturasem niciodata nimic - pana atunci. And it doesn't stop here.
Si totusi refuz sa ma plang. Pentru ca pana la urma, nu e atat de rau: Restante - doar una in 4 ani (se spune ca nu esti student pana nu ai una - asa au ras ai mei parinti de mine). Stau cu chirie acum. Am prieteni la care tin si care imi fac cadou pahare de la promotie. Rana de pe umar nu ma mai doare decat la frig. Iar maine am suficiente motive sa pot sa rad de mine insami.
M-am saturat doar de persoanele care fac din a se plange de cat de greu le este lor o activitate permanenta. Grow up: daca asta e tot ce faceti toata ziua, cand mai aveti timp sa si indreptati ceva? Cand mai aveti timp sa vedeti si jumatatea plina a paharului?
Cand va faceti timp sa-i respectati pe cei din jur?
joi, 17 ianuarie 2008
The Thirukkural (parts of...)
Possessing Love
Verse 72 The unloving belong only to themselves, But the loving belong to others to their very bones.
Verse 73 They say it is to know union with love That the soul takes union with the body.
Verse 74 Love makes a man affectionate toward all, And affection affords the priceless treasure of friendship.
Verse 75 They say love's greatness is this: it yields to good families Worldly happiness here and heavenly bliss there.
Verse 76 The ignorant declare love only draws us towards virtue, Forgetting love is friend to all immersed in vice.
Verse 77 As the blazing sun dries up a boneless worm, So does virtue scorch a loveless being.
Verse 78 Without love in the heart, Life is like a sapless tree in a barren desert.
Verse 79 What good is a body perfect in outer ways, If inwardly it is impaired by lack of love?
Verse 80 With love enshrined in the heart, one lives. Without it, the body is mere just bone encased in skin.
Friendship
Verse 782 Among wise men, freindship waxes like the crescent moon; Among fools it wanes as surely as the full moon must.
Verse 783 The bonds that good men share, like good bound books, Reveal new enjoyments at each new encounter.
Verse 784 The object of friendship is not merrymaking But a stern rebuking when friends go astray.
Verse 785 It is not constant meeting and companionship But mutual sensibilities that confer the alliance of friendship.
Verse 786 Friendship is not seen on a friendly face, But felt deep within a friendly heart.
Verse 787 To divert a man from wrong, direct him toward the right And share his sorrow in misfortune is friendship.
Verse 788 As swiftly as the hand moves to seize a slipping garment, Friendship acts to assuage a friend's distress.
Verse 789 Where does Friendship hold her court? It is where friends May find constant support in every possible circumstance.
Verse 790 To boast, "He means so much to me and I to him," Merely belittles a friendship.
luni, 14 ianuarie 2008
duminică, 13 ianuarie 2008
Pro sau mai mult contra ECDL
La cata reclama i s-a facut, ai spune ca este macar un examen serios. Nu fac parte din specia celor optimisti pana la naivitate care ar crede ca diploma respectiva te-ar si ajuta cu ceva. Dar macar in dulcele stil al invatamantului romanesc de sesiune sa te solicite cu ceva sau sa-ti demonstreze putina organizare. Nici una, nici alta...
In primul rand, nu stiu cati dintre voi au avut curiozitatea sa se uite pe cateva intrebari de la acest test. Eu am vrut sa incerc si altceva decat facultate si l-am dat in acest weekend (bine, faptul ca mi se echivaleaza cu un examen la informatica a fost un bonus important)...din nou, ce-a fost in mintea mea, numai neuronii care au murit intre timp stiau. Intrebari de genul "Deschideti aplicatia X si salvati fisierul cu numele Y" - 1 punct, "Redenumiti fisierul Y" - 1 punct, "Stergeti textul Z" - 2 puncte!!! Asta e tot ce aveam de spus pe acest subiect.
Pe de cealalta parte, organizare e un cuvant fara semnificatie pentru unii dintre noi: ca sa dai un examen de 3 ore in 6 ore cred ca iti trebuie antrenament si pregatire pentru dezorganizare. Iar primul test a fost pe hartie...
In primul rand, nu stiu cati dintre voi au avut curiozitatea sa se uite pe cateva intrebari de la acest test. Eu am vrut sa incerc si altceva decat facultate si l-am dat in acest weekend (bine, faptul ca mi se echivaleaza cu un examen la informatica a fost un bonus important)...din nou, ce-a fost in mintea mea, numai neuronii care au murit intre timp stiau. Intrebari de genul "Deschideti aplicatia X si salvati fisierul cu numele Y" - 1 punct, "Redenumiti fisierul Y" - 1 punct, "Stergeti textul Z" - 2 puncte!!! Asta e tot ce aveam de spus pe acest subiect.
Pe de cealalta parte, organizare e un cuvant fara semnificatie pentru unii dintre noi: ca sa dai un examen de 3 ore in 6 ore cred ca iti trebuie antrenament si pregatire pentru dezorganizare. Iar primul test a fost pe hartie...
luni, 7 ianuarie 2008
A nins doar la tv....
Troiene de zapada...unde?unde?...
La mine acasa, caci pana mai ieri am fost plecata din Bucuresti, n-a nins aproape deloc. Si mi-a parut rau. Nici de Craciun, nici de Revelion. Si ce se intampla cand nu ai grija ce-ti doresti?
Revii in Bucuresti. Unde nu realitatea cuvintelor unor jurnalisti prapastiosi (ca sa nu le zic altfel) privind "teroarea zapezii" m-a izbit din plin, ci murdaria de pe zapada depusa deja.
Ati privit vreodata mai atent spre ce ne inconjoara zilele acestea in capitala? Lasand la o parte nisipul imprastiat de autoritati (pe strazile mai norocoase, ce-i drept) sau eventual sarea cu acelasi scop...
Nu mai este zapada - pentru ca zapada era alba, cel putin asa mi-o amintesc eu, chiar si dupa cateva zile dupa ce s-a depus. E doar un mare morman de gunoi, pe care nimeni nu binevoieste sa-l curate cu vreo lopata sau ceva asemanator.
Si se mai plang unii ca suntem un neam de agricultori. Poate cativa - mai multi de fapt - tarani.
La mine acasa, caci pana mai ieri am fost plecata din Bucuresti, n-a nins aproape deloc. Si mi-a parut rau. Nici de Craciun, nici de Revelion. Si ce se intampla cand nu ai grija ce-ti doresti?
Revii in Bucuresti. Unde nu realitatea cuvintelor unor jurnalisti prapastiosi (ca sa nu le zic altfel) privind "teroarea zapezii" m-a izbit din plin, ci murdaria de pe zapada depusa deja.
Ati privit vreodata mai atent spre ce ne inconjoara zilele acestea in capitala? Lasand la o parte nisipul imprastiat de autoritati (pe strazile mai norocoase, ce-i drept) sau eventual sarea cu acelasi scop...
Nu mai este zapada - pentru ca zapada era alba, cel putin asa mi-o amintesc eu, chiar si dupa cateva zile dupa ce s-a depus. E doar un mare morman de gunoi, pe care nimeni nu binevoieste sa-l curate cu vreo lopata sau ceva asemanator.
Si se mai plang unii ca suntem un neam de agricultori. Poate cativa - mai multi de fapt - tarani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- Deea
- „Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”