luni, 5 mai 2008

Nimic personal

Easter come and go...I didn't really feel much. Gratar, iarba verde, just usual stuff...and my mother... Nu se satura niciodata sa ma bata la cap, de asta ma convinsesem deja de mai demult. Cam la fel si de 1-2 mai...de fapt, adauga ploaia in peisaj. Ma bucur totusi ca nu am fost la mare (da, se pare ca si eu functionez uneori dupa principiul "sa moara si capra vecinului").
Am revenit la viata din Bucuresti: multe lucruri de facut, cam prea multe dupa parerea mea modesta. O sarbatoare ma scoate totusi din amorteala: e vechea mea "cunostinta" - Ziua Barbatului. Am avut dreptate...
Dar, in timp ce faceam constiincioasa revista presei dis-de-dimineata la munca, am citit ceva pentru care chiar ca m-am decis sa-i acord o a doua sansa. Nu impuscati mesagerul, eu doar transmit mai departe. Intrebat ce crede despre aceasta initiativa populara, Dl. Prigoana (mi-a castigat si stima cu aceasta ocazie) afirma: "O prostie fara margini. Nenorocitul, dupa ce ca nu face nimic 365 de zile pe an decat scuipa seminte si bea bere, iar nevasta ii e o sluga, spala, calca, gateşte, face copii, se mai duce si la amant daca are timp, si acum mai vrea si o zi libera? E o chestie inventata de niste cetateni incapabili...Eu cred ca un homosexual a inventat asta ca sa poata sa zica: «Pisi, avem o zi libera!»
Si ca sa nu credeti ca am ceva cu partea masculina - apropo de motivatia trimiterii ei in Parlament: in acelasi articol, Radu Paraschivescu spunea: "Sigur, oficial avem cele mai putine zile libere, dar neoficial ne facem ca lucram cel mai mult din Europa". Asa e or ba?

Niciun comentariu:

Fotografia mea
„Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”