Noi sa fim sanatosi

Off, uite ca nu pot sa ma abtin...
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).

Atentie, se circula pe 3 benzi

Acum cateva zile, un prieten mi-a atras atentia asupra "numeroaselor" critici pe care nu mai contenesc sa le aduc asupra personalitatii conationalilor nostri. Si uitandu-ma in urma, trebuie sa recunosc ca avea dreptate: admit ca am anumite frustrari legate de personalitatea romanilor si mai ales in ceea ce priveste comportamentul lor civic. Mai precis, absenta comportamentului lor civic.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.

Exercitiu de imaginatie

Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.