Acum cativa ani mi-a parut rau ca a fost nevoita sa paraseasca trupa Nightwish, mai ales ca nu a facut-o tocmai intr-o maniera placuta. Am redescoperit-o acum cateva zile, dupa o lunga absenta in playlist-ul meu (cam tarziu, stiu) si am ramas tare incantata. Ascultati si voi.
Tarja - I walk alone
marți, 26 mai 2009
luni, 25 mai 2009
joi, 14 mai 2009
Ce alegem: scopul sau mijloacele?
Azi mi-am adus aminte că nu am mai scris de mult timp pe blog; motive există, scuze se găsesc. Scuze de altfel se găsesc cam pentru orice manifestare de comportament a oricui, efortul adevărat constă în a le găsi pe cele mai bune. Rişti însă să te pierzi în ele şi să ignori ceea ce de fapt contează: comportamentul este doar o manifestare de caracter. Iar în vremurile cele mai grele – dacă vreţi, de criză – se cunoaşte cel mai bine caracterul şi valorile după care se conduce o persoană/organizaţie/societate. Poţi să alegi să le ignori o perioadă, dar cu cât mai lungă va fi, cu atât mai neplăcută va fi trezirea la realitate.
Dacă ne uităm în jurul nostru, o să constatăm că majoritatea ne conducem după principiul „vrem mai mult şi mai bun...şi dacă se poate cât mai repede”. Ca la restaurant, numai că nimeni nu vrea să-şi asume rolul de chelner. Bine, hai, facem o excepţie dacă discutăm de tiparul „Bamboo”, dar doar de dragul bacşişului.
Organizaţiile au înţeles acest lucru şi s-au adaptat şi ele din mers. Şi au avut succes, sporind cu drag valorile de consum. Cât timp ochii au rămas îndreptaţi spre rezultate, totul a fost roz. Comportamentul din spatele lor nu a prezentat interes pentru nimeni, a fost considerat o preocupare banală a celor câţiva neadaptaţi social şi pus într-un sertar deoparte.
Criza doar a deschis sertarul şi mulţi dintre noi ne arătăm acum scârbiţi de ce s-a ascuns acolo. Cam acelaşi sentiment l-am avut astăzi când am citit în presa că una dintre companiile-guru din IT – pentru curioși, Intel – a fost sancţionată de CE pentru practici anticoncurenţiale; mai precis, a îngrăşat conturile unor alte companii-guru pentru a folosi produsele proprii şi nu ale concurenţei. Nu departe de amenda primită de Microsoft acum ceva ani pentru abuzarea de poziţia dominantă pe piaţă.
Şi eu care mă amuzam atunci când am auzit de ultima invenţie în materie de training-uri pe resurse umane – „cum să-ţi sapi colegii de serviciu”, ca să te asiguri că nu eşti dat afară.
Dacă ne uităm în jurul nostru, o să constatăm că majoritatea ne conducem după principiul „vrem mai mult şi mai bun...şi dacă se poate cât mai repede”. Ca la restaurant, numai că nimeni nu vrea să-şi asume rolul de chelner. Bine, hai, facem o excepţie dacă discutăm de tiparul „Bamboo”, dar doar de dragul bacşişului.
Organizaţiile au înţeles acest lucru şi s-au adaptat şi ele din mers. Şi au avut succes, sporind cu drag valorile de consum. Cât timp ochii au rămas îndreptaţi spre rezultate, totul a fost roz. Comportamentul din spatele lor nu a prezentat interes pentru nimeni, a fost considerat o preocupare banală a celor câţiva neadaptaţi social şi pus într-un sertar deoparte.
Criza doar a deschis sertarul şi mulţi dintre noi ne arătăm acum scârbiţi de ce s-a ascuns acolo. Cam acelaşi sentiment l-am avut astăzi când am citit în presa că una dintre companiile-guru din IT – pentru curioși, Intel – a fost sancţionată de CE pentru practici anticoncurenţiale; mai precis, a îngrăşat conturile unor alte companii-guru pentru a folosi produsele proprii şi nu ale concurenţei. Nu departe de amenda primită de Microsoft acum ceva ani pentru abuzarea de poziţia dominantă pe piaţă.
Şi eu care mă amuzam atunci când am auzit de ultima invenţie în materie de training-uri pe resurse umane – „cum să-ţi sapi colegii de serviciu”, ca să te asiguri că nu eşti dat afară.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- Deea
- „Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”