Cine-i asteapta pe colindatori?

Iar vine Craciunul; il simt in vibratia colindelor ce-mi incanta diminetile la metrou,il vad in agitatia casutelor de lemn nou-construite pe trotuarele inguste din zonele mai cu dichis ale Bucurestiului sau il miros in casa dupa ce mi-am umplut camera cu lumanari de sezon (asta e, sunt fata, se scuza)...
Si tocmai pt ca de multi ani n-am mai simtit spiritul Craciunului - pe care, in treacat fie spus, nu-l intalnesti decat in provincie sau la tara, cum le place bucurestenilor cu conceptii inguste sa spuna - o sa ma concentrez ca sa-l pastrez cat mai mult, fara sa iau seama la ce se intampla in tara zilele astea:
- strategia "fa-te frate cu dusmanul pana treci puntea" sau "alianta PSD-PDL pana umpli buzunarul"
- licitatie cu strigare "cine da/ia mai mult" pentru impartirea ministerelor
- Elena Udrea la Turism???
- Tariceanu care in ultimele sedinte in fotoliul prim-ministerial isi aproba prelungirea pe viata a vizei diplomatice
- uite criza (avem nevoie de un economist capabil sa ia masuri stricte), nu e criza (marim salariul minim, marim pensiile, construim km de autostrazi, ridicam locuinte pt tineri)
Probabil ca in graba lor de a pune tara la cale, nu mai au timp sa simta spiritul de sarbatoare. Si pentru ca m-am decis sa nu fiu eu cea care se preocupa pentru bunastarea lor, il las (din nou) pe Tudor Gheorghe sa-i colinde.

Vin colindatorii

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

Gazdelor crestine sa-i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat li-i glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa v-apuce frica lerui ler,

Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.

Imagine being different

Citand un cantec celebru: "Imagine all the people"...and we sure are a lot of people.
Pe care ne este imposibil sa-i cunoastem, macar ca ne straduim sa folosim la maxima lor utilitate tehnologiile informationale ale epocii (post)moderne. Cei mai multi dintre noi ne limitam la a-i raporta pe ceilalti la un etalon de masura, iar ceea ce masuram este distanta de un asa-zis "normal" construit pe fondul propriei culturi. Cand distantele sunt oarecum echivalente, le incadram in stereotipuri.
Stereotipurile functioneaza mai ales atunci cand avem doar informatii tangentiale, de a doua sau a treia mana, favorizate fiind de atitudinea "lenesului confortabil", "warm and fuzzy on the outside", care emite pornind de la ele judecati de valoare.
Problema se complica si mai mult atunci cand, la o prima analiza, realitatea (sau prima impresie) le confera acestor stereotipuri valoarea de adevar.
Ca exemplu practic:
Ca italienii si spaniolii vorbesc mult (si nu neaparat in mod deschis) banuiam.
Ca polonezii sunt mai rigurosi stiam.
Ca bulgarii sunt (sau se promoveaza ca fiind) "smecheri" mi s-a mai spus.
Ca "tinerii din ziua de azi" se dedica practicarii/consumarii diferitelor vicii citesc zilnic in privirea amara a celor trecuti deja de aceasta etapa.
Dar, in final, toata aceasta imagine nu este decat o constructie a gandirii mele, raportata la normele si cutumele preluate inconstient din practica societatii romanesti. In exemplul de mai sus, cuvantul "barfa" este strict o categorizare romaneasca, ea s-ar traduce intr-un limbaj de circulatie universala prin "socializare".
Pentru cei care au aceeasi tendinta ca si mine de a-i transforma pe ceilalti in obiecte ale gandirii noastre, cred ca ne-ar fi mult mai usor daca i-am considera doar ca subiecte de investigare (iar pentru cei ce apreciaza putina etica, puteti citi diferenta kantiana dintre a trata omul ca subiect/scop si nu ca obiect/mijloc). In acest fel, nici nu riscam sa avem prea multe/mari asteptari de la ceilalti.
Iar daca nu ma credeti pe cuvant, puteti testa voi insiva aceste stereotipuri prin participarea la propriul program de exchange. Pregatiti-va sa fiti surprinsi.
Mai jos sunt cateva poze din Letonia, de altfel si motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic aici pe blog in ultima vreme.