Generatia millenium - sunt tineri, cu varste intre 20-30 ani, sunt "atasati" de independenta lor si cat mai putin fideli oricui altcuiva in afara de ei insisi (unii i-ar numi egoisti), au rezerve ametitoare de energie, dar nu au rabdarea evolutiei structurate.
Sunt acei tineri pe care orice angajator si i-ar dori in companie: au atat performanta, cat si potentialul de dezvoltare dorit. Au o singura "problema" - se ghideaza in general dupa sloganul "I'm here now, but I'm planning my escape". Ce pot face companiile in aceasta situatie? Cea mai buna solutie este sa considere proprii angajati ca avand un status de "employable" (tradus in limba romana, si-ar fi pierdut din semnificatie) - cu alte cuvinte, sa le dezvolte in permanenta noi competente, sa le acorde noi responsabilitati, pentru a le diminua tentatia de a cauta in alta parte.
O noua tipologie a angajatului atrage dupa sine un nou model de lider. Cea mai importanta calitate a unui lider se dovedeste in acest context a fi "the ability to challenge" (in orig.), capacitatea de a provoca oamenii sa iasa din zona lor de confort si de a-si asuma noi sarcini.
Ce face un lider atunci cand intalneste o mare oportunitate? Primul impuls ar fi sa raspundem: o fructifica. Surprinzator, nu. El gaseste cel mai potrivit talent pentru acea oportunitate si il "seduce" pentru a o accepta, in avantajul organizatiei. Dupa cum crede managerul companiei cu cea mai mare viteza de dezvoltare din Brazilia (nu i-am retinut numele), nu trebuie sa spui niciodata angajatilor ce si cum trebuie sa faca, altfel, intreaga responsabilitate ar cadea pe umerii tai - fapt dovedit nesustenabil pe termen lung.
Ce putem face noi pentru a deveni buni lideri? In primul rand, sa invatam din propriile experiente. Apoi, sa le cautam - mereu altele.
Cam acestea ar fi, in linii mari, principalele idei prezentate astazi in cadrul "Conferintei de parteneriat strategic cu mediul de afaceri" (pentru detalii), organizata de HR Club si al carei invitat de seama a fost Paul Evans, profesor de Comportament Organizational la INSEAD.
PS: Pentru poze, intrebati-l pe Olivian:)
joi, 22 octombrie 2009
marți, 8 septembrie 2009
joi, 6 august 2009
When there’s an elephant in the room, introduce him!
Nu am rezistat tentatiei de a-i urma propriul sfat, asa ca i-am prezentat filmuletul mai jos:
Randy Pausch - despre cum poti sa iti atingi visurile copilariei
...alaturi de alti 23 de elefanti, pe care nu ai cum sa-i ignori.
Despre ce ne vorbesc ei? Puteti sa va dati seama singuri dupa urmatoarele:
- "The key to life is running & reading." (Will Smith)
- "Stay hungry. Stay foolish." (Steve Jobs)
- "When you're screwing up and nobody says anything to you anymore, that means they've given up on you." (Randy Pausch)
- "Brick walls are there for a reason. The brick walls are not there to keep us out. The brick walls are there to show how badly we want something. Because the brick walls are there to stop the people who don’t want something badly enough. They are there to keep out the other people." (Randy Pausch)
Randy Pausch - despre cum poti sa iti atingi visurile copilariei
...alaturi de alti 23 de elefanti, pe care nu ai cum sa-i ignori.
Despre ce ne vorbesc ei? Puteti sa va dati seama singuri dupa urmatoarele:
- "The key to life is running & reading." (Will Smith)
- "Stay hungry. Stay foolish." (Steve Jobs)
- "When you're screwing up and nobody says anything to you anymore, that means they've given up on you." (Randy Pausch)
- "Brick walls are there for a reason. The brick walls are not there to keep us out. The brick walls are there to show how badly we want something. Because the brick walls are there to stop the people who don’t want something badly enough. They are there to keep out the other people." (Randy Pausch)
joi, 23 iulie 2009
Upgrade your presentation
De fapt, primul lucru pe care ar trebui sa-l includem pe lista de prioritati este sa invatam sa facem o prezentare buna - si fac referire la un simplu si fizic fisier.ppt. Din istoricul meu de indelungata interactiune cu astfel de prezentari, maxim 50% din ele respectau niste reguli decente, de bun-simt privind continutul sau design-ul lor. Greselile sunt nenumarate (si va invit sa completati lista), dar cele care m-au izbit cel mai des sunt: prea multa informatie/slide, prea multa animatie/slide, prea multe culori/slide sau grafice greu de descifrat...ca sa nu mai amintesc de cititul de pe slide, dar intru deja in alta categorie de greseli.
Odata ce am atins standardul de calitate la acest nivel - si am primit "certificatul" din partea publicului - descoperim ca se poate si mai bine. Noi, adica cei care nu suntem IT-isti de formatie (sau deformatie) profesionala.
Si, dupa ce am intrebat un prieten, am facut cunostinta cu prezi. Pentru cei familiarizati cu Corel, e acelasi concept de masa maaare de lucru, unde iti poti aranja tot felul de obiecte si poti stabili care sa fie traseul "plimbarii" printre ele, poti aduce in atentia publicului mai usor anumite obiecte prin optiunea de zoom. N-am reusit sa ajung la fundul sacului in ce priveste avantajele acestui program, asa ca va invit sa le descoperiti singuri. Si, eventual, daca gasiti unele noi si utile, sa ma anuntati si pe mine.
Odata ce am atins standardul de calitate la acest nivel - si am primit "certificatul" din partea publicului - descoperim ca se poate si mai bine. Noi, adica cei care nu suntem IT-isti de formatie (sau deformatie) profesionala.
Si, dupa ce am intrebat un prieten, am facut cunostinta cu prezi. Pentru cei familiarizati cu Corel, e acelasi concept de masa maaare de lucru, unde iti poti aranja tot felul de obiecte si poti stabili care sa fie traseul "plimbarii" printre ele, poti aduce in atentia publicului mai usor anumite obiecte prin optiunea de zoom. N-am reusit sa ajung la fundul sacului in ce priveste avantajele acestui program, asa ca va invit sa le descoperiti singuri. Si, eventual, daca gasiti unele noi si utile, sa ma anuntati si pe mine.
duminică, 12 iulie 2009
Ce faci cand scoala nu te ajuta?
Te apuci de alta scoala. Diferita de ceea ce esti invatat pana atunci ca ar trebui sa insemne o scoala. Pentru ca ai aflat deja ca tipologia clasica a elevului silitor cu note mari de la un capat la altul - si ultimul tinde sa se tot extinda de la facultate la master si doctorat - nu mai are succes decat in filmele de Hollywood in care geek-ul cu ochelari evadeaza din dulapul incuiat si il invinge in sfarsit pe starul echipei de fotbal (sau ceva de genul asta).
Scoala la care ma refer este mult mai concentrata pe un domeniu de activitate, fara a-ti umple capul cu informatii inutile, pentru simplul motiv ca profesorul are nevoie de ore la catedra ca sa-si ia salariul. De aceea, la inceput s-a dovedit a fi mai greu de intrat, prin comparatie cu timpul pierdut la ghiseul unde se depun dosare din coltul de pe stanga din ASE - de unde si asteptarile au fost mai mari. Da, dar nu degeaba, pentru ca acum am ocazia sa intalnesc oameni care isi impartasesc din experienta lor voluntar...si se vede diferenta de interes.
Nu ai cum sa nu inveti ceva! Chit ca e vorba de diferenta dintre "incompetentul simpatic" si "nemernicul competent" ori varianta light a SWOT-ului, sau asa-numitul GUBA (Vodafone people should know this), tot pachetul de informatii vine infasurat intr-un ambalaj de exemple din realitate. Adica loveste fix in punctul in care sistemul clasic de invatamant scartaie puternic...pe alocuri asurzitor.
Scoala la care ma refer eu se numeste HR Club Next Generation si da, este o simpla scoala de vara, prea scurta dupa parerea mea, pe HR. Si daca o sa cautati, sunt convinsa ca o sa gasiti numeroase alte scoli axate pe domeniul care va intereseaza. Iar inainte sa gasiti argumente care sa va confirme eventual eticheta lipita ante-factum pe "o scoala de vara", incercati macar o data.
Pentru ca mai e ceva ce am invatat eu de aici: to ASS U ME ...inseamna si ca "There is an ass between you and me" (Multumesc, Ciprian).
Scoala la care ma refer este mult mai concentrata pe un domeniu de activitate, fara a-ti umple capul cu informatii inutile, pentru simplul motiv ca profesorul are nevoie de ore la catedra ca sa-si ia salariul. De aceea, la inceput s-a dovedit a fi mai greu de intrat, prin comparatie cu timpul pierdut la ghiseul unde se depun dosare din coltul de pe stanga din ASE - de unde si asteptarile au fost mai mari. Da, dar nu degeaba, pentru ca acum am ocazia sa intalnesc oameni care isi impartasesc din experienta lor voluntar...si se vede diferenta de interes.
Nu ai cum sa nu inveti ceva! Chit ca e vorba de diferenta dintre "incompetentul simpatic" si "nemernicul competent" ori varianta light a SWOT-ului, sau asa-numitul GUBA (Vodafone people should know this), tot pachetul de informatii vine infasurat intr-un ambalaj de exemple din realitate. Adica loveste fix in punctul in care sistemul clasic de invatamant scartaie puternic...pe alocuri asurzitor.
Scoala la care ma refer eu se numeste HR Club Next Generation si da, este o simpla scoala de vara, prea scurta dupa parerea mea, pe HR. Si daca o sa cautati, sunt convinsa ca o sa gasiti numeroase alte scoli axate pe domeniul care va intereseaza. Iar inainte sa gasiti argumente care sa va confirme eventual eticheta lipita ante-factum pe "o scoala de vara", incercati macar o data.
Pentru ca mai e ceva ce am invatat eu de aici: to ASS U ME ...inseamna si ca "There is an ass between you and me" (Multumesc, Ciprian).
marți, 7 iulie 2009
De vacanta
Pentru cei cu aceeasi dorinta de a vedea cum arata si restul lumii, un intreprinzator inspirat si-a creat un site gen youtube, dar axat pe turism. E de vazut...atat site-ul cat si cateva dintre locurile filmate.
Tvtravel
Tvtravel
marți, 26 mai 2009
Tarja Turunen back
Acum cativa ani mi-a parut rau ca a fost nevoita sa paraseasca trupa Nightwish, mai ales ca nu a facut-o tocmai intr-o maniera placuta. Am redescoperit-o acum cateva zile, dupa o lunga absenta in playlist-ul meu (cam tarziu, stiu) si am ramas tare incantata. Ascultati si voi.
Tarja - I walk alone
Tarja - I walk alone
luni, 25 mai 2009
joi, 14 mai 2009
Ce alegem: scopul sau mijloacele?
Azi mi-am adus aminte că nu am mai scris de mult timp pe blog; motive există, scuze se găsesc. Scuze de altfel se găsesc cam pentru orice manifestare de comportament a oricui, efortul adevărat constă în a le găsi pe cele mai bune. Rişti însă să te pierzi în ele şi să ignori ceea ce de fapt contează: comportamentul este doar o manifestare de caracter. Iar în vremurile cele mai grele – dacă vreţi, de criză – se cunoaşte cel mai bine caracterul şi valorile după care se conduce o persoană/organizaţie/societate. Poţi să alegi să le ignori o perioadă, dar cu cât mai lungă va fi, cu atât mai neplăcută va fi trezirea la realitate.
Dacă ne uităm în jurul nostru, o să constatăm că majoritatea ne conducem după principiul „vrem mai mult şi mai bun...şi dacă se poate cât mai repede”. Ca la restaurant, numai că nimeni nu vrea să-şi asume rolul de chelner. Bine, hai, facem o excepţie dacă discutăm de tiparul „Bamboo”, dar doar de dragul bacşişului.
Organizaţiile au înţeles acest lucru şi s-au adaptat şi ele din mers. Şi au avut succes, sporind cu drag valorile de consum. Cât timp ochii au rămas îndreptaţi spre rezultate, totul a fost roz. Comportamentul din spatele lor nu a prezentat interes pentru nimeni, a fost considerat o preocupare banală a celor câţiva neadaptaţi social şi pus într-un sertar deoparte.
Criza doar a deschis sertarul şi mulţi dintre noi ne arătăm acum scârbiţi de ce s-a ascuns acolo. Cam acelaşi sentiment l-am avut astăzi când am citit în presa că una dintre companiile-guru din IT – pentru curioși, Intel – a fost sancţionată de CE pentru practici anticoncurenţiale; mai precis, a îngrăşat conturile unor alte companii-guru pentru a folosi produsele proprii şi nu ale concurenţei. Nu departe de amenda primită de Microsoft acum ceva ani pentru abuzarea de poziţia dominantă pe piaţă.
Şi eu care mă amuzam atunci când am auzit de ultima invenţie în materie de training-uri pe resurse umane – „cum să-ţi sapi colegii de serviciu”, ca să te asiguri că nu eşti dat afară.
Dacă ne uităm în jurul nostru, o să constatăm că majoritatea ne conducem după principiul „vrem mai mult şi mai bun...şi dacă se poate cât mai repede”. Ca la restaurant, numai că nimeni nu vrea să-şi asume rolul de chelner. Bine, hai, facem o excepţie dacă discutăm de tiparul „Bamboo”, dar doar de dragul bacşişului.
Organizaţiile au înţeles acest lucru şi s-au adaptat şi ele din mers. Şi au avut succes, sporind cu drag valorile de consum. Cât timp ochii au rămas îndreptaţi spre rezultate, totul a fost roz. Comportamentul din spatele lor nu a prezentat interes pentru nimeni, a fost considerat o preocupare banală a celor câţiva neadaptaţi social şi pus într-un sertar deoparte.
Criza doar a deschis sertarul şi mulţi dintre noi ne arătăm acum scârbiţi de ce s-a ascuns acolo. Cam acelaşi sentiment l-am avut astăzi când am citit în presa că una dintre companiile-guru din IT – pentru curioși, Intel – a fost sancţionată de CE pentru practici anticoncurenţiale; mai precis, a îngrăşat conturile unor alte companii-guru pentru a folosi produsele proprii şi nu ale concurenţei. Nu departe de amenda primită de Microsoft acum ceva ani pentru abuzarea de poziţia dominantă pe piaţă.
Şi eu care mă amuzam atunci când am auzit de ultima invenţie în materie de training-uri pe resurse umane – „cum să-ţi sapi colegii de serviciu”, ca să te asiguri că nu eşti dat afară.
sâmbătă, 28 martie 2009
Testul de cariera
Un test interesant, despre ce domeniu de activitate ti se potriveste mai bine:
testul de cariera
testul de cariera
joi, 26 martie 2009
Voluntariatul ca o femeie usoara
Orice campanie de voluntariat atrage si paraziti care vor sa si-o treaca in palmares. Cu cat vizibilitatea media e mai mare, cu atat si "greutatea" publica a acestor personalitati e mai evidenta. Fenomenul a devenit atat de firesc, incat am ajuns sa judecam campania in sine dupa numarul si importanta unei maini de oameni ce au statut de "persoana publica/ete ca m-am vazut si vedeta!"
L-am vazut pe X-ulescu ca planta copaci la TV, data viitoare ma duc si eu, cine stie...macar pot sa ma laud dupa, ca am fost acolo cu X, care, de fapt, nici nu e asa frumos ca la TV. Si uite asa creste spiritul civic si gradul de implicare sociala a romanilor
Cum insa o mana se spala pe alta...si vanatorii aflati vesnic in campanie de imagine profita de listele deja profesioniste de "ajutoare" pe care le-au oferit - cum indrazniti sa sugerati altceva - total dezinteresati. Cum ar veni...desi am ajuns presedintele Senatului, nu am uitat de unde am plecat!
Din afara, roata pare ca se invarte si toata lumea are de castigat de pe urma acestei situatii. Numai ca, la fata locului, dincolo de ceea ce se vede la televizor, mai sunt acei cativa voluntari sinceri, care cred in ceea ce fac si nu asteapta vreo recompensa pentru ca o fac; acestora, spectacolul mediatic le provoaca mai degraba un usor dezgust, care pe termen lung le va insufla reticenta in a mai participa la astfel de campanii. Sa-i vad atunci pe acesti fanfaroni, cand o sa se vada nevoiti sa si munceasca, nu doar sa se fotografieze la locul faptei cum planteaza mandri un singur copac intr-o groapa deja sapata si apoi sa vorbeasca o ora intreaga despre ce cred ei legat de voluntariat. Oricum, sunt redundanti, ca deja am aflat.
L-am vazut pe X-ulescu ca planta copaci la TV, data viitoare ma duc si eu, cine stie...macar pot sa ma laud dupa, ca am fost acolo cu X, care, de fapt, nici nu e asa frumos ca la TV. Si uite asa creste spiritul civic si gradul de implicare sociala a romanilor
Cum insa o mana se spala pe alta...si vanatorii aflati vesnic in campanie de imagine profita de listele deja profesioniste de "ajutoare" pe care le-au oferit - cum indrazniti sa sugerati altceva - total dezinteresati. Cum ar veni...desi am ajuns presedintele Senatului, nu am uitat de unde am plecat!
Din afara, roata pare ca se invarte si toata lumea are de castigat de pe urma acestei situatii. Numai ca, la fata locului, dincolo de ceea ce se vede la televizor, mai sunt acei cativa voluntari sinceri, care cred in ceea ce fac si nu asteapta vreo recompensa pentru ca o fac; acestora, spectacolul mediatic le provoaca mai degraba un usor dezgust, care pe termen lung le va insufla reticenta in a mai participa la astfel de campanii. Sa-i vad atunci pe acesti fanfaroni, cand o sa se vada nevoiti sa si munceasca, nu doar sa se fotografieze la locul faptei cum planteaza mandri un singur copac intr-o groapa deja sapata si apoi sa vorbeasca o ora intreaga despre ce cred ei legat de voluntariat. Oricum, sunt redundanti, ca deja am aflat.
joi, 12 martie 2009
They love NY
Ma intreb, cum ar arata acest filmulet daca ar face trimitere la Bucuresti?
Voi ce credeti ca ar trebui "mimat" atunci?
Voi ce credeti ca ar trebui "mimat" atunci?
miercuri, 11 martie 2009
Video bluff
Se spune ca ii suntem datori tehnologiei pentru multe din informatiile la care avem astazi acces. Atunci, de ce sa nu o folosim, nu? Am avut, deci, curiozitatea si rabdarea sa vizionez o inregistrare a unei sedinte a Consiliului General al Primariei Municipiului Bucuresti (arhiva exista pe site-ul primariei pentru doritori), ca sa ma conving de gradul de importanta sociala a ceea ce fac ei acolo. Din pacate, cine le-a impus obligatia de informare publica nu le-a explicat si faptul ca e un instrument numa' bun pentru a-si cladi/darama imaginea publica.
Primul aspect care sare in ochi precum capra grasa din curtea vecinului e blatul dintre reprezentantii partidelor atunci cand branza se transforma in cascaval. Astfel, aflam ca atunci cand e vorba de ocuparea unor functii, numarul de locuri disponibile coincide grosolan cu numarul de propuneri. Imparteala ramane, evident, in culise, spectacolul public priveste doar consensul in interesul cetateanului mimat prin vot.
Tot publica e si pierderea de vreme pana se ajunge la o forma finala a ordinii de zi (pentru persoanele obsedate de propria infatisare, ar fi necesar aici un prospect care sa avertizeze despre pericolul aparitiei ridurilor in acest interval). Cei mai slabi de inger probabil renunta.
Al doilea aspect vizeaza o persoana: un "bagator-in-seama", situat inevitabil langa cel ce conduce sedinta. Ce face el? Noteaza permanent ceva intr-o agenda, de parca el n-a auzit de tehnologie. Iti da insa ocazia sa observi ghiulul gros de aur (?) de la mana dreapta si butonii ce se asorteaza la eveniment ca nuca-n perete. Obosit, mai face din cand in cand cate o pauza pentru a-si odihni privirea pe pereti.
Cel de-al treilea aspect ne releva amploarea reducerii cheltuielilor bugetare si a masurilor de austeritate: prezenta unui singur microfon pe masa, nevoit sa se plimbe de la un (ne)cuvantator la altul.
Si, in fine, al patrulea aspect e si cel care ofera tabloul complet al imbecilitatii dep. de PR/comunicare/tehnic/lor. Filmarea nu este intrerupta in pauza, ci este indreptata cu incapatanare statica spre peretele unde troneaza sigla C.G. - prostie, prostie, da' macar e brand-uita. Si pentru ca nici macar nu si-au taiat microfoanele din dotare, uite cum putem noi, cetatenii de rand, sa mai aflam cate ceva din culise: replici care incep de la "Da' de ce am facut pauza?", contin multi de "ba'...", pana la "Da' de ce sa nu negociem?", "lasa-ma dreacu'!", sau "Suna-l pe... sa ne mai dea un loc".
Concluzia? La sfarsit, pe lista cu functii a mai aparut unul...sau erau doi?
Primul aspect care sare in ochi precum capra grasa din curtea vecinului e blatul dintre reprezentantii partidelor atunci cand branza se transforma in cascaval. Astfel, aflam ca atunci cand e vorba de ocuparea unor functii, numarul de locuri disponibile coincide grosolan cu numarul de propuneri. Imparteala ramane, evident, in culise, spectacolul public priveste doar consensul in interesul cetateanului mimat prin vot.
Tot publica e si pierderea de vreme pana se ajunge la o forma finala a ordinii de zi (pentru persoanele obsedate de propria infatisare, ar fi necesar aici un prospect care sa avertizeze despre pericolul aparitiei ridurilor in acest interval). Cei mai slabi de inger probabil renunta.
Al doilea aspect vizeaza o persoana: un "bagator-in-seama", situat inevitabil langa cel ce conduce sedinta. Ce face el? Noteaza permanent ceva intr-o agenda, de parca el n-a auzit de tehnologie. Iti da insa ocazia sa observi ghiulul gros de aur (?) de la mana dreapta si butonii ce se asorteaza la eveniment ca nuca-n perete. Obosit, mai face din cand in cand cate o pauza pentru a-si odihni privirea pe pereti.
Cel de-al treilea aspect ne releva amploarea reducerii cheltuielilor bugetare si a masurilor de austeritate: prezenta unui singur microfon pe masa, nevoit sa se plimbe de la un (ne)cuvantator la altul.
Si, in fine, al patrulea aspect e si cel care ofera tabloul complet al imbecilitatii dep. de PR/comunicare/tehnic/lor. Filmarea nu este intrerupta in pauza, ci este indreptata cu incapatanare statica spre peretele unde troneaza sigla C.G. - prostie, prostie, da' macar e brand-uita. Si pentru ca nici macar nu si-au taiat microfoanele din dotare, uite cum putem noi, cetatenii de rand, sa mai aflam cate ceva din culise: replici care incep de la "Da' de ce am facut pauza?", contin multi de "ba'...", pana la "Da' de ce sa nu negociem?", "lasa-ma dreacu'!", sau "Suna-l pe... sa ne mai dea un loc".
Concluzia? La sfarsit, pe lista cu functii a mai aparut unul...sau erau doi?
miercuri, 4 martie 2009
Modalitatea de plata a concediilor medicale
Teoretic si la nivelul simtului comun, toti intelegem principiile dupa care functioneaza sistemul de plata a concediului medical. Mai precis: ai avut ghinionul sa fii nevoit / sau norocul sa cunosti un medic descurcaret ca sa apelezi la acest tip de concediu, sa zicem timp de o saptamana (termen ales cu scop didactic, deoarece sistemul se repeta si pentru celelalte saptamani), atunci primesti o suma, numita indemnizatie de concediu (in majoritatea cazurilor, de 75% din venitul mediu calculat pe ultimele 6 luni) pe cele 5 zile lucratoare din cele 7 ale saptamanii. De obicei, cele 2 zile "omise" de la plata indemnizatiei sunt zilele libere de weekend, dar nu obligatoriu. Oricum, zilele de repaus saptamanal.
Numai ca... o prima exceptie de la regula, pe care de altfel o consider la fel de evidenta, o constituie zilele de sarbatoare (declarate nelucratoare prin lege) - mai precis, daca te imbolnavesti chiar de Paste, Craciun, 1 ianuarie etc., atunci pentru exact aceste zile nu primesti indemnizatie de concediu pentru ca, nu-i asa, atunci nu lucrai oricum?!
Cea de-a doua exceptie se refera la programul de lucru dupa care functionezi ca salariat. Majoritatea lucram 8 ore/zi, 5 zile/saptamana - de aici cele 5 zile clasice de indemnizatie.
Dar daca ai un program mai special, in ture de exemplu, in care ar trebui sa te prezinti doar 4 zile din 7 la munca, atunci doar pentru cele 4 zile primesti si indemnizatia de concediu. Cu alte cuvinte, zilele nelucratoare potrivit programului de lucru, pe care ar trebui sa-l afli la inceputul lunii, sunt scutite si ele din acest calcul.
Probabil ca dintr-un punct de vedere juridic, rationamentul este logic si legal. Numai ca din punctul meu de vedere ca fost si posibil pacient (cu o istorie buna de'un roman intr'ale patitului unde nimeni nu pateste nimic) nu e tocmai util. Pentru ca zilele de stat in pat se trateaza cu medicamente, vizite si spagi la spitale, tratamente nedecontate de casa de asigurari si o gramada de alte proceduri care nu au buton de "pause" in zilele cunoscute de dinainte ca fiind nelucratoare. N-ar fi mai util atunci un "concediu de refacere/insanatosire"?
Numai ca... o prima exceptie de la regula, pe care de altfel o consider la fel de evidenta, o constituie zilele de sarbatoare (declarate nelucratoare prin lege) - mai precis, daca te imbolnavesti chiar de Paste, Craciun, 1 ianuarie etc., atunci pentru exact aceste zile nu primesti indemnizatie de concediu pentru ca, nu-i asa, atunci nu lucrai oricum?!
Cea de-a doua exceptie se refera la programul de lucru dupa care functionezi ca salariat. Majoritatea lucram 8 ore/zi, 5 zile/saptamana - de aici cele 5 zile clasice de indemnizatie.
Dar daca ai un program mai special, in ture de exemplu, in care ar trebui sa te prezinti doar 4 zile din 7 la munca, atunci doar pentru cele 4 zile primesti si indemnizatia de concediu. Cu alte cuvinte, zilele nelucratoare potrivit programului de lucru, pe care ar trebui sa-l afli la inceputul lunii, sunt scutite si ele din acest calcul.
Probabil ca dintr-un punct de vedere juridic, rationamentul este logic si legal. Numai ca din punctul meu de vedere ca fost si posibil pacient (cu o istorie buna de'un roman intr'ale patitului unde nimeni nu pateste nimic) nu e tocmai util. Pentru ca zilele de stat in pat se trateaza cu medicamente, vizite si spagi la spitale, tratamente nedecontate de casa de asigurari si o gramada de alte proceduri care nu au buton de "pause" in zilele cunoscute de dinainte ca fiind nelucratoare. N-ar fi mai util atunci un "concediu de refacere/insanatosire"?
marți, 17 februarie 2009
AdRevolution & Teach me 4
Un proiect drag mie a ajuns in acest an la a patra editie. Si nu ma refer atat la aplaudatele, popularele gen "sora mai mare" conferinte AdRevolution, despre care orice student pasionat de publicitate a aflat deja, ci la workshop-urile care le urmeaza, sub titulatura de "Teach me".
Asa ca ii urez "La multi ani, ma bucur ca deja mergi pe propriile picioare!"
Pentru detalii, accesati: AdRevolution.
Un eveniment marca Advice Students. Va salut.
Asa ca ii urez "La multi ani, ma bucur ca deja mergi pe propriile picioare!"
Pentru detalii, accesati: AdRevolution.
Un eveniment marca Advice Students. Va salut.
luni, 9 februarie 2009
Eu-l de birou
Pentru ca ne laudam a fi personalitati asa de puternice, ar trebui sa ne punem amprenta fie ca vrem sau nu asupra spatiului in care suntem mai mult sau mai putin constransi sa functionam. Iar "biroul personal" nu poate face exceptie. Teoretic, cel putin.
Am de la un timp obiceiul sa studiez mai bine decat insiruirea de litere care, in mare, spun aceleasi lucruri apocaliptice despre criza economica, pozele in care ne este infatisat un membru marcant al mediului de afaceri romanesc. Ca e si asta o tehnica de cosmetizare, profesionalizata de la inventarea Photoshop-ului,nu e neaparat ce ma intereseaza.
Mie imi plac pozele "de birou". Biroul e cel care mie imi spune ca nu esti credibil daca te lafai intr-un fotoliu de piele inconjurat de mobila al carei target e segmentul de lux, in timp ce-mi povestesti despre recesiune si somaj. Planta neaparat naturala amplasata discret intr-un colt, ca sa sugereze cumva un transfer de caracteristici, e doar pusa acolo ca sa "incalzeasca" altfel austerul birou de sef. Ar trebui sa-ti dea de gandit daca niste specialisti in domeniu n-au gasit la tine altceva sa-ti proiecteze imaginea calduta de om bun decat o planta.
Mai ales imi place grandioasa biblioteca, eventual cu editii rare si de lux ale unor carti cu adevarat remarcabile. Parca iti imprumuta putin din eruditia lor, nu? Te fac sa pari mai destept...sau cel putin mai cult. Asta era de altfel si ideea.
Totul subliniat de mobila inchisa la culoare, ca sa sublinieze fermitatea, puterea si sobrietatea ta de sef. Exact, cel care are ultimul cuvant. Intotdeauna.
Iar, mai in detaliu, pe birou iti afirma statutul socio-profesional una din urmatoarele: o agenda incarcata, un telefon cu functii moderne gen video-conferinte, o cutie plina de carti de vizita ale unor oameni la fel de importanti ca tine si altele asemenea.
Si, cu toate ca esti atat de ocupat, pe birou este o permanenta stare de ordine si curatenie. Ele iti potenteaza latura responsabila si organizata a personalitatii.
Inca mai caut o imagine care sa aiba curajul si personalitatea de a iesi din acest tipar.
Am de la un timp obiceiul sa studiez mai bine decat insiruirea de litere care, in mare, spun aceleasi lucruri apocaliptice despre criza economica, pozele in care ne este infatisat un membru marcant al mediului de afaceri romanesc. Ca e si asta o tehnica de cosmetizare, profesionalizata de la inventarea Photoshop-ului,nu e neaparat ce ma intereseaza.
Mie imi plac pozele "de birou". Biroul e cel care mie imi spune ca nu esti credibil daca te lafai intr-un fotoliu de piele inconjurat de mobila al carei target e segmentul de lux, in timp ce-mi povestesti despre recesiune si somaj. Planta neaparat naturala amplasata discret intr-un colt, ca sa sugereze cumva un transfer de caracteristici, e doar pusa acolo ca sa "incalzeasca" altfel austerul birou de sef. Ar trebui sa-ti dea de gandit daca niste specialisti in domeniu n-au gasit la tine altceva sa-ti proiecteze imaginea calduta de om bun decat o planta.
Mai ales imi place grandioasa biblioteca, eventual cu editii rare si de lux ale unor carti cu adevarat remarcabile. Parca iti imprumuta putin din eruditia lor, nu? Te fac sa pari mai destept...sau cel putin mai cult. Asta era de altfel si ideea.
Totul subliniat de mobila inchisa la culoare, ca sa sublinieze fermitatea, puterea si sobrietatea ta de sef. Exact, cel care are ultimul cuvant. Intotdeauna.
Iar, mai in detaliu, pe birou iti afirma statutul socio-profesional una din urmatoarele: o agenda incarcata, un telefon cu functii moderne gen video-conferinte, o cutie plina de carti de vizita ale unor oameni la fel de importanti ca tine si altele asemenea.
Si, cu toate ca esti atat de ocupat, pe birou este o permanenta stare de ordine si curatenie. Ele iti potenteaza latura responsabila si organizata a personalitatii.
Inca mai caut o imagine care sa aiba curajul si personalitatea de a iesi din acest tipar.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
And the winner is: "orfelinatele"
La o intrebare banala nu se poate raspunde decat banal, in cazul in care intrebi o minte la fel de banala. Cum ar fi de exemplu: "daca as/ai avea o X suma - mare - de bani, ce as/ai face cu ei?"
Sa vedem...atat de multe optiuni...o sa aleg varianta mai putin oficiala la "as construi autostrazi", ca sa nu creada ca ma dau importanta, deci, aleg - "o sa calatoresc in toata lumea, dar mai ales o sa construiesc orfelinate, azile de batrani si azile pentru animale". Gata, acum clipesc frumos din genele mustind a rimel, in timp ce intredeschid putin buzele ca sa vada ca sunt interesata si baiatul e al meu.
Am avut un puternic deja-vu al unei scene dintr-un film mai vechi - Miss agent secret or something: si ce va doriti pentru lume? - ""WORLD PEACE". Si chiar daca ai incerca sa raspunzi altceva, banalitatea celorlalti care continua sa te tinteasca cu privirea de parca ai iesit din tort la petrecerea gresita te obliga sa adaugi la sfarsit "world peace".
In astfel de momente imi aduc aminte ca mediatizata emancipare a femeii se traduce pentru unele dintre ele ca emancipare in pretentiile de intretinere de catre un barbat. Cum ar fi, n-au stiut cum sa spuna mai convingator ca vor mai multe de la el si i-au spus emancipare, ca au studiat relatii publice si stiu acum care-i diferenta dintre comunicare si manipulare.
Pana la urma, atata educatie degeaba.
Si pentru ca mi-a placut si se potriveste, va citez si voua din ultima carte pe care am citit-o (U. Eco - Pendulul lui Foucault) "Cred ca devenim ceea ce tatal fiecaruia dintre noi ne-a invatat in acei timpi morti, cand nu se straduia sa ne educe".
Sa vedem...atat de multe optiuni...o sa aleg varianta mai putin oficiala la "as construi autostrazi", ca sa nu creada ca ma dau importanta, deci, aleg - "o sa calatoresc in toata lumea, dar mai ales o sa construiesc orfelinate, azile de batrani si azile pentru animale". Gata, acum clipesc frumos din genele mustind a rimel, in timp ce intredeschid putin buzele ca sa vada ca sunt interesata si baiatul e al meu.
Am avut un puternic deja-vu al unei scene dintr-un film mai vechi - Miss agent secret or something: si ce va doriti pentru lume? - ""WORLD PEACE". Si chiar daca ai incerca sa raspunzi altceva, banalitatea celorlalti care continua sa te tinteasca cu privirea de parca ai iesit din tort la petrecerea gresita te obliga sa adaugi la sfarsit "world peace".
In astfel de momente imi aduc aminte ca mediatizata emancipare a femeii se traduce pentru unele dintre ele ca emancipare in pretentiile de intretinere de catre un barbat. Cum ar fi, n-au stiut cum sa spuna mai convingator ca vor mai multe de la el si i-au spus emancipare, ca au studiat relatii publice si stiu acum care-i diferenta dintre comunicare si manipulare.
Pana la urma, atata educatie degeaba.
Si pentru ca mi-a placut si se potriveste, va citez si voua din ultima carte pe care am citit-o (U. Eco - Pendulul lui Foucault) "Cred ca devenim ceea ce tatal fiecaruia dintre noi ne-a invatat in acei timpi morti, cand nu se straduia sa ne educe".
joi, 15 ianuarie 2009
Cum pasivitatea genereaza monstrii
Pana mai acum cateva ore habar n-aveam de structura sistemului de pensii si nici nu manifestam un interes deosebit ca sa ma informez pe aceasta tema. Si poate as fi ramas in bezna nestiintei mele daca nu se facea in media asa mare caz de ultima ordonanta data de nou-criticatul Guvern al lui Boc.
Ca sa-mi recunosc ignoranta, nici cand auzeam altadata de sumele gen "Gulliver in tara piticilor" ce vizau anumite pensii de pe la noi n-am miscat un deget...pe principiul ca, pana 'oi ajunge eu pensionaaara...acum ma gandesc ca asa-ti trebuie, meriti, daca n-ai facut nimic!
Si totusi, dupa o banala cautare pe Google am gasit nu mai putin de 7!!!! categorii profesionale in Romania care functioneaza dupa alte legi, cica "speciale", in ceea ce priveste valoarea pensiilor. Iata-le:
1. magistrati
2. parlamentari si functionari publici parlamentari
3. personal aeronautic civil
4. diplomati
5. angajati MIRA (jandarmi si politisti)
6. armata
7. avocati (ei au Casa de Asigurări a Avocaţilor din România)
Ce le face asa speciale? Pai, sa luam de exemplu faptul ca majoritatea dintre ele prevad un cuantum al pensiilor la 80% din salariul incasat pe o anumita perioada (care salariu stim ca nu e mic....), in timp ce pentru popor, valoarea abia a ajuns anul acesta la 45% din salariul mediu brut!
Dar si mai special este faptul ca unele din aceste categorii nu isi primesc preamareata lor pensie in conformitate cu contributiile lunare din salarii, pentru ca aceasta le provine din alte bugete decat bugetul asigurarilor sociale. Bugete sponsorizate din banii cui credeti voi?
Ca sa-mi recunosc ignoranta, nici cand auzeam altadata de sumele gen "Gulliver in tara piticilor" ce vizau anumite pensii de pe la noi n-am miscat un deget...pe principiul ca, pana 'oi ajunge eu pensionaaara...acum ma gandesc ca asa-ti trebuie, meriti, daca n-ai facut nimic!
Si totusi, dupa o banala cautare pe Google am gasit nu mai putin de 7!!!! categorii profesionale in Romania care functioneaza dupa alte legi, cica "speciale", in ceea ce priveste valoarea pensiilor. Iata-le:
1. magistrati
2. parlamentari si functionari publici parlamentari
3. personal aeronautic civil
4. diplomati
5. angajati MIRA (jandarmi si politisti)
6. armata
7. avocati (ei au Casa de Asigurări a Avocaţilor din România)
Ce le face asa speciale? Pai, sa luam de exemplu faptul ca majoritatea dintre ele prevad un cuantum al pensiilor la 80% din salariul incasat pe o anumita perioada (care salariu stim ca nu e mic....), in timp ce pentru popor, valoarea abia a ajuns anul acesta la 45% din salariul mediu brut!
Dar si mai special este faptul ca unele din aceste categorii nu isi primesc preamareata lor pensie in conformitate cu contributiile lunare din salarii, pentru ca aceasta le provine din alte bugete decat bugetul asigurarilor sociale. Bugete sponsorizate din banii cui credeti voi?
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Criza e doar o schimbare de paradigma
E o perioada in care ne place sa vorbim despre criza - de la maturatorul de strada ingrijorat ca nu-si mai incaseaza tichetele de masa la inceputul lunii (ca o paranteza, aceeasi prevedere se regaseste cel putin in alte 2 OUG emise in 2006 si 2007, dar aparent nu s-au si aplicat, ce ne face sa credem ca se vor aplica acum?) pana la colonelul/generalul din MIRA pus in situatia jenanta de a nu-si mai permite o excursie de 7 zile la Burj Al Arab (ci doar de 3 zile) pentru ca nu mai pune plus intre pensie si salariu.
Criza a devenit pana la urma o modalitate de socializare, ca si fumatul; mai ales ca incepand de la 1 ianuarie fumatorii se vad nevoiti sa se supuna unor conditii si mai vitrege. Asa ca, de ce sa iesi afara pe frigul asta sa tragi un fum (ca apoi sa stai la cozi interminabile sa-ti iei medicamentele pe retete compensate; unde mai pui ca trebuie sa te trezesti de la primele ore ale diminetii pentru a invinge competitia cu cei mai trecuti de prima tinerete, care au un antrenament serios in domeniu), mai bine ramai inauntru si te conversezi despre criza. Doar toti vorbesc despre asta si aproape uita ca e mai important ce se face pe aceasta tema. Printre cele cateva actiuni nobile pe care le-am gasit s-ar inscrie:
- angajatii "de seama" ai bancilor la limitele falimentului se recompenseaza pentru bunul mers al buzunarelor proprii prin excursii in locuri cat mai exotice; exotic e de fapt un atribut al preturilor platite de stimabilii contribuabili la bugetul de criza, constituit tocmai pentru a le salva scaunele lor confortabile de pe care sa gandeasca in continuare cu fundul (da, dar e fund de manager!)
- reprezentantii industriei porno americane cer ajutor de la stat pentru a face fata crizei, ca, deh: "Americanii pot trai fara masini si alte lucruri de felul acesta insa nu pot trai fara sex!"Uite ca n-am auzit inca de credit pentru papusi gonflabile...sau astea intra tot la credite de nevoi personale?
- la vremuri de criza, masuri de criza: persoane bine intentionate isi sporesc cel mai probabil veniturile prin practicarea traficului de arme ce sustine proaspatul razboi din Fasia Gaza
Si acum o veste buna (ca s-o citez pe fata de la meteo):
- sezonul de reduceri a fost devansat cu cateva saptamani bune pentru a incuraja consumul
Pentru cei care vor sa auda si o alta versiune despre criza, accesati link-ul de mai jos si aveti rabdarea de a asculta macar jumatate din documentar...iar daca sunteti amatori de subiecte conspirationiste il puteti urmari chiar in intregime ...sa-mi spuneti ce parere aveti dupa.
Aveti aici link-ul cu pricina (sau il gasiti si pe DC++).
Criza a devenit pana la urma o modalitate de socializare, ca si fumatul; mai ales ca incepand de la 1 ianuarie fumatorii se vad nevoiti sa se supuna unor conditii si mai vitrege. Asa ca, de ce sa iesi afara pe frigul asta sa tragi un fum (ca apoi sa stai la cozi interminabile sa-ti iei medicamentele pe retete compensate; unde mai pui ca trebuie sa te trezesti de la primele ore ale diminetii pentru a invinge competitia cu cei mai trecuti de prima tinerete, care au un antrenament serios in domeniu), mai bine ramai inauntru si te conversezi despre criza. Doar toti vorbesc despre asta si aproape uita ca e mai important ce se face pe aceasta tema. Printre cele cateva actiuni nobile pe care le-am gasit s-ar inscrie:
- angajatii "de seama" ai bancilor la limitele falimentului se recompenseaza pentru bunul mers al buzunarelor proprii prin excursii in locuri cat mai exotice; exotic e de fapt un atribut al preturilor platite de stimabilii contribuabili la bugetul de criza, constituit tocmai pentru a le salva scaunele lor confortabile de pe care sa gandeasca in continuare cu fundul (da, dar e fund de manager!)
- reprezentantii industriei porno americane cer ajutor de la stat pentru a face fata crizei, ca, deh: "Americanii pot trai fara masini si alte lucruri de felul acesta insa nu pot trai fara sex!"Uite ca n-am auzit inca de credit pentru papusi gonflabile...sau astea intra tot la credite de nevoi personale?
- la vremuri de criza, masuri de criza: persoane bine intentionate isi sporesc cel mai probabil veniturile prin practicarea traficului de arme ce sustine proaspatul razboi din Fasia Gaza
Si acum o veste buna (ca s-o citez pe fata de la meteo):
- sezonul de reduceri a fost devansat cu cateva saptamani bune pentru a incuraja consumul
Pentru cei care vor sa auda si o alta versiune despre criza, accesati link-ul de mai jos si aveti rabdarea de a asculta macar jumatate din documentar...iar daca sunteti amatori de subiecte conspirationiste il puteti urmari chiar in intregime ...sa-mi spuneti ce parere aveti dupa.
Aveti aici link-ul cu pricina (sau il gasiti si pe DC++).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- Deea
- „Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”