Trebuie sa-l am

Pot sa inteleg conflictul asta dintre generatii; nu reuseste sa ma deranjeze decat extrem de rar, atunci cand simt un cot de batrana in coaste in timp ce comenteaza despre "lipsa de educatie si respect" a tinerilor din ziua de azi. Ceea ce nu le auzi niciodata discutand pe aceste femei (si, Slava Domnului, stim cu totii cat discuta ele) este legat de "lipsa de respect si educatie" a tinerilor de ieri.
Astazi am avut ocazia de a asista la un episod de-a dreptul hilar. Imagineaza-ti doua batranele inofensive care par ca abia se misca certandu-se pe singurul loc liber din vagonul de metrou. Mi-am dat muzica mai incet in casti numai ca sa pot sa le aud. Acum stiu de unde cunosc atat de multe cuvinte urate copiii. Si mai stiu in cate moduri originale pot fi folositi trei morcovi si o ceapa. Pana la urma, una dintre ele a castigat lupta verbala si locul pe scaun. Si a zambit multumita la noi, ceilalti din metrou, pentru a dovedi cat de multa dreptate avea ea, saraca, pentru a-l ocupa. Dap, am fost de acord cu ea: a fost demna de toata mila.

Who do we follow?

Aseara a fost party... party de final Teach me. Dupa ce i-am premiat pe cei mai buni dintre cei pe care i-am recrutat pentru scoala de publicitate, ne-am dus la club...muzica, fum, bere (varsata pe mine, de altcineva, logic!). O iesire in stil Advice, extrem de amuzanta de altfel. Adica pana cand mi s-a spus ca am rezistenta de "pensionara" (Edy stie de ce). Si pe la 01.30 dormeam.
Astazi la munca am cam dormit pe mine, recunosc! Poate ca intr-adevar mi s-au dus zilele in care reuseam sa dorm 2-3 ore pe noapte si sa nu am nimic. Si in lenea mea cea mare, un dialog extrem de interesant purtat cu o colega avocata a reusit totusi sa ma trezeasca. Subiectul a fost initial "ce modele ne alegem noi in viata?" si dupa o enumerare de nume corespunzatoare unor persoane ce nu-mi spuneau nimic, mi-a spus urmatorul lucru: atunci cand tragem linie, noi tindem sa devenim, inconstient, exact acele modele pe care ni le alegem dintr-un motiv sau altul. Si am fost de acord ca pe lista noastra se includ persoane "cu capul patrat de la atata enciclopedie", ca sa o citez pe ea, fara sa fie genul de oameni din top 300. Si am mai fost de acord cu un lucru: ca privind din perspectiva piramidei nevoilor lui Maslow, ceea ce vor sa detina toti trogloditii astia de se lauda cu puterea lor financiara se situeaza la baza piramidei - orice asemanare cu o insulta e pur intamplatoare:). Iar noi vrem sa credem in oamenii care pun nevoia de auto-depasire pe primul loc. Si daca nu ma insel, chiar si categoria trogloditilor, odata ce a atins un nivel al suficientei materiale, incearca sa caute compania celor mai cultivati sau, de ce nu? sa isi faca rost macar de o diploma. Pentru ca o fi masa bogata, dar la ea cineva trebuie sa si vorbeasca!

Modernism vs. postmodernism

Ceea ce ne-a placut sa numim "societate moderna" a fost, de fapt, o societate plina de povesti: de la comunism la democratie, de la stiinta la inventii si de la religie la yoga. Ne-am inventat cuvinte noi, ca sa ii invatam si pe altii despre noua "realitate" - unele dintre ele s-au dovedit doar o presiune a limbajului asupra gandirii, care nici pana in ziua de azi nu le-a putut lamuri sensul (dar asta e cu totul alt subiect...). Ne-am dat seama ca e o poveste si ne mandrim ca am depasit-o.

Ne laudam ca suntem post-modernisti si ca am incheiat aproape asa-numita "deconstructie" a povestii (va recomand J. Derrida). Ne laudam ca nu mai avem timp si loc pentru povesti; avem in schimb o servieta plina de carti pe domenii de "business", avem Internet ca sa putem vedea in cealalta emisfera a Pamantului si ne-am facut rost de sateliti sa vedem si dincolo de el. Ne credem blazati si rationali, in virtutea faptului ca le-am vazut deja pe toate.
Si pana ieri, eu m-am laudat ca, desi ma uit la desene animate in continuare (there, I've said it!), nu mai cred in povesti.
Si totusi...am inceput sa ma razgandesc tocmai observand un mediu care e prin excelenta lipsit de emotie: ma refer la Bd. Magheru. Nu stiu cati dintre voi au observat uriasul panou publicitar de pe Magheru, situat langa o biserica, care ne anunta cu litere "de-o schioapa": "Daca Biserica spala pacatele, de ce n-ar spala AVON celulita?" Trecand dincolo de penibilul exprimarii, daca o industrie (pilon de baza al democratiei - vanzarii - promovarii: da, publicitatea) ce beneficiaza de investitii de miliarde de euro si are un profit la fel de mare isi permite sa faca uz de aceleasi povesti pe care tocmai ce le renegam, inseamna ca ultimul cuvant n-a fost inca spus. Povestile intervin acolo unde consistenta logica a argumentelor este depasita. Si, ca sa fim sinceri acum, cine pare a mai avea vreo logica in tara noastra? Am senzatia ca nu ne situam atat de "post" pe cat ne place sa credem.