Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
- Deea
- „Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu