Numb

E sentimentul sau, mai bine zis, lipsa vreunui sentiment care ma incearca in ultima vreme vis-a-vis de tot ce se mai intampla pe meleagurile autohtone. De la nesimtirea crasa a politicienilor, la scenariile apocaliptice in care se pierde frumusete de viitor de pensionar ce merge pe 70 (da' se tine teapan) - toate se stocheaza in memorie ordonat alfabetic ca intr-un raft de biblioteca; ce-i drept, biblioteca de proprietar de decapotabila si pisi roz. Nu foloseste decat sa sustina straturile groase de praf.
Poate o zvacnire de revolta s-a incapatanat totusi sa se faca simtita odata cu luarea la cunostinta a deciziei Curtii (Prea-)Constitutionale de a-si exclude tagma din hulitul proces al recalcularii pensiilor speciale. Inca functioneaza la noi principiul lui Caragiale: "Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!"
Am enumerat cu rabdare in gand (iar prietenii stiu ca am suficienta) cam toate animalele domestice ce pareau a corespunde profilului: magari, porci, gaini proaste etc. Dar le-am epuizat si pe ele destul de repede...si inutil. Asa s-a dus revolta mea si, odata cu ea, si lupta mea interioara de a mai crede sau nu ca ne iese si noua macar!!! un lucru bun.
Incep sa ma ingrijorez. Lupta inutila blazeaza. N-as vrea. Dilema: sa fiu sobolanul care paraseste corabia (capitan Dan Diaconescu - raportez) sau tampitul care stinge ultimul lumina...la lumanare, ca de altceva nu mai avem bani?