Numb

E sentimentul sau, mai bine zis, lipsa vreunui sentiment care ma incearca in ultima vreme vis-a-vis de tot ce se mai intampla pe meleagurile autohtone. De la nesimtirea crasa a politicienilor, la scenariile apocaliptice in care se pierde frumusete de viitor de pensionar ce merge pe 70 (da' se tine teapan) - toate se stocheaza in memorie ordonat alfabetic ca intr-un raft de biblioteca; ce-i drept, biblioteca de proprietar de decapotabila si pisi roz. Nu foloseste decat sa sustina straturile groase de praf.
Poate o zvacnire de revolta s-a incapatanat totusi sa se faca simtita odata cu luarea la cunostinta a deciziei Curtii (Prea-)Constitutionale de a-si exclude tagma din hulitul proces al recalcularii pensiilor speciale. Inca functioneaza la noi principiul lui Caragiale: "Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!"
Am enumerat cu rabdare in gand (iar prietenii stiu ca am suficienta) cam toate animalele domestice ce pareau a corespunde profilului: magari, porci, gaini proaste etc. Dar le-am epuizat si pe ele destul de repede...si inutil. Asa s-a dus revolta mea si, odata cu ea, si lupta mea interioara de a mai crede sau nu ca ne iese si noua macar!!! un lucru bun.
Incep sa ma ingrijorez. Lupta inutila blazeaza. N-as vrea. Dilema: sa fiu sobolanul care paraseste corabia (capitan Dan Diaconescu - raportez) sau tampitul care stinge ultimul lumina...la lumanare, ca de altceva nu mai avem bani?

Video bluff

Se spune ca ii suntem datori tehnologiei pentru multe din informatiile la care avem astazi acces. Atunci, de ce sa nu o folosim, nu? Am avut, deci, curiozitatea si rabdarea sa vizionez o inregistrare a unei sedinte a Consiliului General al Primariei Municipiului Bucuresti (arhiva exista pe site-ul primariei pentru doritori), ca sa ma conving de gradul de importanta sociala a ceea ce fac ei acolo. Din pacate, cine le-a impus obligatia de informare publica nu le-a explicat si faptul ca e un instrument numa' bun pentru a-si cladi/darama imaginea publica.
Primul aspect care sare in ochi precum capra grasa din curtea vecinului e blatul dintre reprezentantii partidelor atunci cand branza se transforma in cascaval. Astfel, aflam ca atunci cand e vorba de ocuparea unor functii, numarul de locuri disponibile coincide grosolan cu numarul de propuneri. Imparteala ramane, evident, in culise, spectacolul public priveste doar consensul in interesul cetateanului mimat prin vot.
Tot publica e si pierderea de vreme pana se ajunge la o forma finala a ordinii de zi (pentru persoanele obsedate de propria infatisare, ar fi necesar aici un prospect care sa avertizeze despre pericolul aparitiei ridurilor in acest interval). Cei mai slabi de inger probabil renunta.
Al doilea aspect vizeaza o persoana: un "bagator-in-seama", situat inevitabil langa cel ce conduce sedinta. Ce face el? Noteaza permanent ceva intr-o agenda, de parca el n-a auzit de tehnologie. Iti da insa ocazia sa observi ghiulul gros de aur (?) de la mana dreapta si butonii ce se asorteaza la eveniment ca nuca-n perete. Obosit, mai face din cand in cand cate o pauza pentru a-si odihni privirea pe pereti.
Cel de-al treilea aspect ne releva amploarea reducerii cheltuielilor bugetare si a masurilor de austeritate: prezenta unui singur microfon pe masa, nevoit sa se plimbe de la un (ne)cuvantator la altul.
Si, in fine, al patrulea aspect e si cel care ofera tabloul complet al imbecilitatii dep. de PR/comunicare/tehnic/lor. Filmarea nu este intrerupta in pauza, ci este indreptata cu incapatanare statica spre peretele unde troneaza sigla C.G. - prostie, prostie, da' macar e brand-uita. Si pentru ca nici macar nu si-au taiat microfoanele din dotare, uite cum putem noi, cetatenii de rand, sa mai aflam cate ceva din culise: replici care incep de la "Da' de ce am facut pauza?", contin multi de "ba'...", pana la "Da' de ce sa nu negociem?", "lasa-ma dreacu'!", sau "Suna-l pe... sa ne mai dea un loc".
Concluzia? La sfarsit, pe lista cu functii a mai aparut unul...sau erau doi?

And the winner is: "orfelinatele"

La o intrebare banala nu se poate raspunde decat banal, in cazul in care intrebi o minte la fel de banala. Cum ar fi de exemplu: "daca as/ai avea o X suma - mare - de bani, ce as/ai face cu ei?"
Sa vedem...atat de multe optiuni...o sa aleg varianta mai putin oficiala la "as construi autostrazi", ca sa nu creada ca ma dau importanta, deci, aleg - "o sa calatoresc in toata lumea, dar mai ales o sa construiesc orfelinate, azile de batrani si azile pentru animale". Gata, acum clipesc frumos din genele mustind a rimel, in timp ce intredeschid putin buzele ca sa vada ca sunt interesata si baiatul e al meu.
Am avut un puternic deja-vu al unei scene dintr-un film mai vechi - Miss agent secret or something: si ce va doriti pentru lume? - ""WORLD PEACE". Si chiar daca ai incerca sa raspunzi altceva, banalitatea celorlalti care continua sa te tinteasca cu privirea de parca ai iesit din tort la petrecerea gresita te obliga sa adaugi la sfarsit "world peace".
In astfel de momente imi aduc aminte ca mediatizata emancipare a femeii se traduce pentru unele dintre ele ca emancipare in pretentiile de intretinere de catre un barbat. Cum ar fi, n-au stiut cum sa spuna mai convingator ca vor mai multe de la el si i-au spus emancipare, ca au studiat relatii publice si stiu acum care-i diferenta dintre comunicare si manipulare.
Pana la urma, atata educatie degeaba.
Si pentru ca mi-a placut si se potriveste, va citez si voua din ultima carte pe care am citit-o (U. Eco - Pendulul lui Foucault) "Cred ca devenim ceea ce tatal fiecaruia dintre noi ne-a invatat in acei timpi morti, cand nu se straduia sa ne educe".

Cum pasivitatea genereaza monstrii

Pana mai acum cateva ore habar n-aveam de structura sistemului de pensii si nici nu manifestam un interes deosebit ca sa ma informez pe aceasta tema. Si poate as fi ramas in bezna nestiintei mele daca nu se facea in media asa mare caz de ultima ordonanta data de nou-criticatul Guvern al lui Boc.
Ca sa-mi recunosc ignoranta, nici cand auzeam altadata de sumele gen "Gulliver in tara piticilor" ce vizau anumite pensii de pe la noi n-am miscat un deget...pe principiul ca, pana 'oi ajunge eu pensionaaara...acum ma gandesc ca asa-ti trebuie, meriti, daca n-ai facut nimic!
Si totusi, dupa o banala cautare pe Google am gasit nu mai putin de 7!!!! categorii profesionale in Romania care functioneaza dupa alte legi, cica "speciale", in ceea ce priveste valoarea pensiilor. Iata-le:
1. magistrati
2. parlamentari si functionari publici parlamentari
3. personal aeronautic civil
4. diplomati
5. angajati MIRA (jandarmi si politisti)
6. armata
7. avocati (ei au Casa de Asigurări a Avocaţilor din România)
Ce le face asa speciale? Pai, sa luam de exemplu faptul ca majoritatea dintre ele prevad un cuantum al pensiilor la 80% din salariul incasat pe o anumita perioada (care salariu stim ca nu e mic....), in timp ce pentru popor, valoarea abia a ajuns anul acesta la 45% din salariul mediu brut!
Dar si mai special este faptul ca unele din aceste categorii nu isi primesc preamareata lor pensie in conformitate cu contributiile lunare din salarii, pentru ca aceasta le provine din alte bugete decat bugetul asigurarilor sociale. Bugete sponsorizate din banii cui credeti voi?

Apel pentru reinventarea limbii romane

Stiu ca acelasi lucru poate fi privit din mai multe unghiuri si ofera imagini diferite pentru persoane diferite. Iar daca ne referim la limba noastra draga, atunci sunt de acord ca ea e plina de polisemii, nuantari de sens, figuri de stil...y get my point.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.

Noi sa fim sanatosi

Off, uite ca nu pot sa ma abtin...
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).

Exercitiu de imaginatie

Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.

Din categoria unde-i burta incape si-un ghiul

...sau mai bine spus un lant...gros, mare de aur. Sa vada jmecherii de pe plaja ce bazat este el. Si gagicile ce dotat ii este buzunarul (fiind probabil singura portiune din pantaloni bine echipata).
Probabil ati recunoscut peisajul arhicunoscut de Mamaia, pe care, din diverse motive dintre cele mai nobile, m-am vazut nevoita sa-l admir saptamana trecuta.
Si asa l-am vazut pe el: printre muntii de chistocuri de tigari si coji de seminte aruncate pe plaja, venea el, inalt, gras si cu ghiului la vedere, calare pe un ASMA (si uite cum mai aflu si eu ce mai e nou prin lumea fashion-automobilismului), cu chelia in vant si Gucci Sunglasses pe urechile clapauge.
And don't get me started about the "she" on the beach. Am vazut atatea silicoane intr-o saptamana cat n-am vazut de cand am invatat sa pronunt cuvantul corect.
Si in ciuda atator pretentii si fite de bucuresteni/constanteni/etc - romani sa fie, se pare ca atunci cand vine vorba de servicii, se multumesc cu foarte putin: nu de alta, dar serviciile de la hotel/restaurant sunt de-a dreptul execrabile. Si asta tinand cont de faptul ca mereu au fost pline!
Pana la urma, cel mai mila mi-a fost de saraca musculita care s-a inecat in supa mea. Si stii cum e vorba: mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul!

Vand numar de Romania

Orice om ajunge la un moment dat in nu prea lunga si insuficient de fericita sa viata sa spuna ca "daca as fi stiut asta, atunci as fi facut asa si nu asa...". Sa luam, de exemplu, un caz concret, in care fraza anterioara se poate citi in felul urmator: "daca m-ar fi avertizat cineva, nu m-as fi simtit atat de stupid stand in trafic vreo 22 de ore pentru un drum de aprox. 1.000 km". Si, fir'ar sa fie, romanii mei tot pe banda de urgenta circula!!
Asa ca m-am decis sa dau un sfat prietenesc legat de regulile nescrise de circulatie celor care doresc sa plece la un drum mai lung, sa zicem peste hotare. In primul rand, inmultiti cu 1.5 (varianta optimista) sau 2 (varianta pesimista) timpul pe care estimati ca-l veti petrece in trafic atunci cand printre ceilalti participanti la trafic sunt si romani. Daca nu sunt, nu va faceti probleme, veti intalni cel mai probabil lucrari inopinate la asfalt (autostrazile nu sunt excluse prin definitie). PS: Pentru mentinerea sanatatii mentale si echilibrului interior, SUB NICIO FORMA sa nu incercati in urmatorii 2-3 ani, estimati dupa cat de spornici sunt romanii, ruta ce leaga Craiova de Timisoara, prin Caras-Severin!!! Decat daca aveti vreo pasiune neasemuita pentru tiruri si va place sa stati si sa vedeti cum trec pe langa voi...milimetric pe unele portiuni.
Asa ca faceti plinul din timp, luati multa apa la voi si platiti vignetele din timp, altfel mai adaugati 2-3 ore de stat la coada in benzinariile pline. Foarte important de evitat sunt perioadele in care dragii nostri concetateni se intorc pentru concedii in tara de la munca in strainatate - respectiv luna august. Si sunt atat de dornici sa revina incat nu mai tin cont de nicio regula de circulatie...nu toti, dar in mare parte.
Si ca un ultim sfat, nu va lasati pacaliti de numerele de Italia si Spania de pe masinile lor decapotabile...sunt tot ei, fara tricouri, cu burtile si eventual un lant-doua la vedere, si la fel de pusi pe scandal daca incerci sa-i inveti regulile bunului-simt.
Si totusi...daca aveti ocazia sa vizitati Viena, nu o ratati: e unul dintre orasele despre care nu se vorbeste atat de mult tocmai pentru a-si putea pastra farmecul regal. Stiati ca e orasul cu cele mai multe palate din Europa?

Despre politichie

Vreau sa cred ca am ajuns la un nivel de informare suficient cat sa ne dam seama cam cine se gandeste la noi si cine se gandeste la sine atunci cand i se ofera puterea sa aleaga. Mai mult, sunt chiar optimista si cred ca putem sa-i marginalizam pe cei din cea de-a doua categorie.
Si sper ca teoria nu se reduce la stadiul de "doar teorie" si efectele practice ale spiralei tacerii o sa se faca pana la urma resimtite si la noi iar cei care se simt contra opiniei publice majoritare o sa aiba macar decenta sa-si tina gura.
Dar totul incepe sa semene al dracu' de bine cu o gluma mult prea proasta in clipa in care Nastase este declarat "seful anticoruptiei in PSD" ca un titlu ce ar "innobila" efortul sau de a mima declaratiile publice impotriva coruptiei.
Am refuzat cu incapatanare pana de curand sa ma aliniez la tiparul "romanului atotcunoscator de fotbal si politica". Dar am cedat fix in momentul in care l-am auzit pe Tariceanu declarand nonsalant la TV ca el vorbeste de "comune", dar "sa nu va ganditi in sensul rural, ci de comunitate"!!!! WTF???Pun pariu ca nici el habar n-are.

Ca la noi la nimeni?...

Este prima propozitie care ne vine in cap, noua romanilor, atunci cand ceva nu merge bine...sau ni se pare noua ca nu merge chiar la fel de bine ca in alte tari mai bine-crescute si civilizate.
Ca de exemplu:

Si poate ca in ceea ce priveste gradul de politete al oamenilor sau cum sa ne folosim de potentialul turistic al tarii mai avem multe de invatat. Dar adevarul este ca, totusi, cel putin in cateva aspecte, m-am simtit ca acasa
...in Londra (de unde sunt si pozele, de altfel).

Principiul incompetentei

Conform principiului lui Peter, „intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul lui de incompetenta”. Citind aceasta propozitie, ai crede ca cei mai capabili dintre noi se situeaza undeva suficient de sus pe scara sociala si a profitului ca sa nu ridice probleme de orgoliu.
Dar noi, romanii, avem alte probleme de orgoliu, mi se pare, si acelea pretind, domn'le, sa fim originali. Ce atatea "standarde europene" si principii de economie americana de respectat? Daca se poate, am dori numai fondurile de la voi...in rest, multam, ne descurcam!
Poate as fi crezut si eu principiul mai sus amintit daca nu se intampla sa il citesc dupa ce l-am vazut pe Jiji la stirile de la ora 19.00 (in prime-time, deci) aruncand cu valiza de bani pe sub nasul procurorilor. Pentru ca, daca ar fi sa ma iau dupa el, Jiji (ca simbol si nu neaparat ca nume) este un individ extrem de competent...mai ales raportat la ceilalti, situati undeva mai jos pe scara competentei. Si nu e singurul reper: politica a adunat o sumedenie de personalitati cu pretentii de originalitate.
La noi, de fapt, s-a facut o eroare de traducere: nu mai e "ierarhia competentei", ci "ierarhia incompetentei" - fiecare individ poate avansa pana la nivelul sau de competenta. Si daca stai sa te gandesti putin, descoperi ca alde' Jiji sunt extrem de competenti pe postul/in functia la care au ajuns.
Partea buna e ca aici ar trebui sa se opreasca.

Carti vs. filme

Daca vrem sa fim "cool", ni se recomanda sa vedem filmul (neaparat la Mall). Daca vrem sa fim inteligenti (bine, macar sa parem ca suntem), atunci e musai sa citim cartea.
E o disputa ce pare a dura la nesfarsit. Eu cred insa ca disputa insasi a devenit mai degraba ceva "cool" si ca "te dai destept" daca gasesti argumente bune pentru a sustine o parte sau alta.
Pentru ca, pana la urma (si aici probabil o sa-mi atrag niste critici), exista argumente valide atat de o parte, cat si de cealalta.
Sa luam, de exemplu, filmul - cand avem atat de multe de facut, cine mai are timp sa citeasca? Da, dar...cartea dezvaluie detalii si perspective pe care un film le ascunde.
Etc. etc. si asa n-o mai scoatem la capat. Eu nu inteleg cu ce imi este mie mai util "Manualul de stil" (si, din nou, cateva critici...) decat filmul "Parfum de femeie" (cu un Al Pacino cel putin memorabil) sau, invers, de ce ar fi mai creativ "Terminatorul" decat "Amintiri din casa mortilor". Mult mai util mi se pare a purta o disputa, nu pentru a alege intre cele doua forme de exprimare, ci pentru a alege din fiecare pe acelea care te invata ceva.
Si ca sa nu uit, chiar daca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, incapatanati-va sa urmariti pana la ultima replica "Procesul"(Kafka): in niciun caz n-o sa aveti sentimentul ca mai bine ati fi baut o bere la terasa in timpul asta...poate doar daca obisnuiti sa o asortati cu niste seminte.

Nimic personal

Easter come and go...I didn't really feel much. Gratar, iarba verde, just usual stuff...and my mother... Nu se satura niciodata sa ma bata la cap, de asta ma convinsesem deja de mai demult. Cam la fel si de 1-2 mai...de fapt, adauga ploaia in peisaj. Ma bucur totusi ca nu am fost la mare (da, se pare ca si eu functionez uneori dupa principiul "sa moara si capra vecinului").

Am revenit la viata din Bucuresti: multe lucruri de facut, cam prea multe dupa parerea mea modesta. O sarbatoare ma scoate totusi din amorteala: e vechea mea "cunostinta" - Ziua Barbatului. Am avut dreptate...

Dar, in timp ce faceam constiincioasa revista presei dis-de-dimineata la munca, am citit ceva pentru care chiar ca m-am decis sa-i acord o a doua sansa. Nu impuscati mesagerul, eu doar transmit mai departe. Intrebat ce crede despre aceasta initiativa populara, Dl. Prigoana (mi-a castigat si stima cu aceasta ocazie) afirma: "O prostie fara margini. Nenorocitul, dupa ce ca nu face nimic 365 de zile pe an decat scuipa seminte si bea bere, iar nevasta ii e o sluga, spala, calca, gateşte, face copii, se mai duce si la amant daca are timp, si acum mai vrea si o zi libera? E o chestie inventata de niste cetateni incapabili...Eu cred ca un homosexual a inventat asta ca sa poata sa zica: «Pisi, avem o zi libera!»“

Si ca sa nu credeti ca am ceva cu partea masculina - apropo de motivatia trimiterii ei in Parlament: in acelasi articol, Radu Paraschivescu spunea: "Sigur, oficial avem cele mai putine zile libere, dar neoficial ne facem ca lucram cel mai mult din Europa". Asa e or ba?

Trebuie sa-l am

Pot sa inteleg conflictul asta dintre generatii; nu reuseste sa ma deranjeze decat extrem de rar, atunci cand simt un cot de batrana in coaste in timp ce comenteaza despre "lipsa de educatie si respect" a tinerilor din ziua de azi. Ceea ce nu le auzi niciodata discutand pe aceste femei (si, Slava Domnului, stim cu totii cat discuta ele) este legat de "lipsa de respect si educatie" a tinerilor de ieri.
Astazi am avut ocazia de a asista la un episod de-a dreptul hilar. Imagineaza-ti doua batranele inofensive care par ca abia se misca certandu-se pe singurul loc liber din vagonul de metrou. Mi-am dat muzica mai incet in casti numai ca sa pot sa le aud. Acum stiu de unde cunosc atat de multe cuvinte urate copiii. Si mai stiu in cate moduri originale pot fi folositi trei morcovi si o ceapa. Pana la urma, una dintre ele a castigat lupta verbala si locul pe scaun. Si a zambit multumita la noi, ceilalti din metrou, pentru a dovedi cat de multa dreptate avea ea, saraca, pentru a-l ocupa. Dap, am fost de acord cu ea: a fost demna de toata mila.

Who do we follow?

Aseara a fost party... party de final Teach me. Dupa ce i-am premiat pe cei mai buni dintre cei pe care i-am recrutat pentru scoala de publicitate, ne-am dus la club...muzica, fum, bere (varsata pe mine, de altcineva, logic!). O iesire in stil Advice, extrem de amuzanta de altfel. Adica pana cand mi s-a spus ca am rezistenta de "pensionara" (Edy stie de ce). Si pe la 01.30 dormeam.
Astazi la munca am cam dormit pe mine, recunosc! Poate ca intr-adevar mi s-au dus zilele in care reuseam sa dorm 2-3 ore pe noapte si sa nu am nimic. Si in lenea mea cea mare, un dialog extrem de interesant purtat cu o colega avocata a reusit totusi sa ma trezeasca. Subiectul a fost initial "ce modele ne alegem noi in viata?" si dupa o enumerare de nume corespunzatoare unor persoane ce nu-mi spuneau nimic, mi-a spus urmatorul lucru: atunci cand tragem linie, noi tindem sa devenim, inconstient, exact acele modele pe care ni le alegem dintr-un motiv sau altul. Si am fost de acord ca pe lista noastra se includ persoane "cu capul patrat de la atata enciclopedie", ca sa o citez pe ea, fara sa fie genul de oameni din top 300. Si am mai fost de acord cu un lucru: ca privind din perspectiva piramidei nevoilor lui Maslow, ceea ce vor sa detina toti trogloditii astia de se lauda cu puterea lor financiara se situeaza la baza piramidei - orice asemanare cu o insulta e pur intamplatoare:). Iar noi vrem sa credem in oamenii care pun nevoia de auto-depasire pe primul loc. Si daca nu ma insel, chiar si categoria trogloditilor, odata ce a atins un nivel al suficientei materiale, incearca sa caute compania celor mai cultivati sau, de ce nu? sa isi faca rost macar de o diploma. Pentru ca o fi masa bogata, dar la ea cineva trebuie sa si vorbeasca!

Modernism vs. postmodernism

Ceea ce ne-a placut sa numim "societate moderna" a fost, de fapt, o societate plina de povesti: de la comunism la democratie, de la stiinta la inventii si de la religie la yoga. Ne-am inventat cuvinte noi, ca sa ii invatam si pe altii despre noua "realitate" - unele dintre ele s-au dovedit doar o presiune a limbajului asupra gandirii, care nici pana in ziua de azi nu le-a putut lamuri sensul (dar asta e cu totul alt subiect...). Ne-am dat seama ca e o poveste si ne mandrim ca am depasit-o.

Ne laudam ca suntem post-modernisti si ca am incheiat aproape asa-numita "deconstructie" a povestii (va recomand J. Derrida). Ne laudam ca nu mai avem timp si loc pentru povesti; avem in schimb o servieta plina de carti pe domenii de "business", avem Internet ca sa putem vedea in cealalta emisfera a Pamantului si ne-am facut rost de sateliti sa vedem si dincolo de el. Ne credem blazati si rationali, in virtutea faptului ca le-am vazut deja pe toate.
Si pana ieri, eu m-am laudat ca, desi ma uit la desene animate in continuare (there, I've said it!), nu mai cred in povesti.
Si totusi...am inceput sa ma razgandesc tocmai observand un mediu care e prin excelenta lipsit de emotie: ma refer la Bd. Magheru. Nu stiu cati dintre voi au observat uriasul panou publicitar de pe Magheru, situat langa o biserica, care ne anunta cu litere "de-o schioapa": "Daca Biserica spala pacatele, de ce n-ar spala AVON celulita?" Trecand dincolo de penibilul exprimarii, daca o industrie (pilon de baza al democratiei - vanzarii - promovarii: da, publicitatea) ce beneficiaza de investitii de miliarde de euro si are un profit la fel de mare isi permite sa faca uz de aceleasi povesti pe care tocmai ce le renegam, inseamna ca ultimul cuvant n-a fost inca spus. Povestile intervin acolo unde consistenta logica a argumentelor este depasita. Si, ca sa fim sinceri acum, cine pare a mai avea vreo logica in tara noastra? Am senzatia ca nu ne situam atat de "post" pe cat ne place sa credem.

Pro sau mai mult contra ECDL

La cata reclama i s-a facut, ai spune ca este macar un examen serios. Nu fac parte din specia celor optimisti pana la naivitate care ar crede ca diploma respectiva te-ar si ajuta cu ceva. Dar macar in dulcele stil al invatamantului romanesc de sesiune sa te solicite cu ceva sau sa-ti demonstreze putina organizare. Nici una, nici alta...
In primul rand, nu stiu cati dintre voi au avut curiozitatea sa se uite pe cateva intrebari de la acest test. Eu am vrut sa incerc si altceva decat facultate si l-am dat in acest weekend (bine, faptul ca mi se echivaleaza cu un examen la informatica a fost un bonus important)...din nou, ce-a fost in mintea mea, numai neuronii care au murit intre timp stiau. Intrebari de genul "Deschideti aplicatia X si salvati fisierul cu numele Y" - 1 punct, "Redenumiti fisierul Y" - 1 punct, "Stergeti textul Z" - 2 puncte!!! Asta e tot ce aveam de spus pe acest subiect.
Pe de cealalta parte, organizare e un cuvant fara semnificatie pentru unii dintre noi: ca sa dai un examen de 3 ore in 6 ore cred ca iti trebuie antrenament si pregatire pentru dezorganizare. Iar primul test a fost pe hartie...

A nins doar la tv....

Troiene de zapada...unde?unde?...
La mine acasa, caci pana mai ieri am fost plecata din Bucuresti, n-a nins aproape deloc. Si mi-a parut rau. Nici de Craciun, nici de Revelion. Si ce se intampla cand nu ai grija ce-ti doresti?
Revii in Bucuresti. Unde nu realitatea cuvintelor unor jurnalisti prapastiosi (ca sa nu le zic altfel) privind "teroarea zapezii" m-a izbit din plin, ci murdaria de pe zapada depusa deja.
Ati privit vreodata mai atent spre ce ne inconjoara zilele acestea in capitala? Lasand la o parte nisipul imprastiat de autoritati (pe strazile mai norocoase, ce-i drept) sau eventual sarea cu acelasi scop...
Nu mai este zapada - pentru ca zapada era alba, cel putin asa mi-o amintesc eu, chiar si dupa cateva zile dupa ce s-a depus. E doar un mare morman de gunoi, pe care nimeni nu binevoieste sa-l curate cu vreo lopata sau ceva asemanator.
Si se mai plang unii ca suntem un neam de agricultori. Poate cativa - mai multi de fapt - tarani.

The Cristmas spirit: is it still on?

Iata cum ziua de azi mi-a oferit primul subiect de pe lista: din pacate nu este unul prea placut. It goes like this:
Traversez pe partea cealalta a strazii: aceiasi 3 lucratori de la drumuri si poduri cu nesfarsita bere in mana se amuza de ciuda ca nu sunt bagati in seama. Mai merg 5 minute, gramada de lume grabita care nu se uita pe unde merge deoarece sta cu ochii pe portofelele sau gentile din dotare, de teama sa nu le fure cineva. Intru in magazin: aceeasi imbulzeala specifica, cosuri, carucioare, copii care dau din picioare ca au vazut nu stiu ce jucarie sclipicioasa. O ora - doua mai tarziu...de fapt, mai adaugati inca jumatate de ora pentru stat la coada...ies din magazin. Si sunt intampinata triumfal de un claxon: poate va intrebati de ce doar unul? Eram doar pe trecerea de pietoni. Soferii nostri ar trebui serios vorbind sa mai caute niste cuvinte prin dictionare, cine stie ce curiozitati mai descopera acolo! Si nu mai insist pe detalii gen noroi, frig, ingramadeala din metrou, asa-zisii colindatori-cersetori etc.

Cam asa arata zilele trecute o sesiune de cumparaturi, cand in sfarsit imi facusem si eu curaj sa caut cadouri de Craciun. Si este exact ziua in care tot spiritul de sarbatoare mi s-a dus pe apa sambetei!

Acum astept sa plec din Bucuresti, poate in alt timp si spatiu voi reveni la sentimente mai bune. Pe care sa pot sa le impartasesc cu cei carora le simt lipsa cand nu's (spre deosebire de multimea de musterii din magazinele de azi) la un cozonac cald si un vin fiert. Cred ca ceea ce-mi lipseste cel mai mult e mirosul de acasa, cand face mama cozonac "de bucatarie" - nu de Boromir, cum am vazut recent intr-o reclama - si de brad...dar, deh! e la moda bradul inalt (cel mai inalt din Europa, se spune) falnic si metalic.
Majoritatea a decis pentru mine, deocamdata.