Principiul incompetentei

Conform principiului lui Peter, „intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul lui de incompetenta”. Citind aceasta propozitie, ai crede ca cei mai capabili dintre noi se situeaza undeva suficient de sus pe scara sociala si a profitului ca sa nu ridice probleme de orgoliu.
Dar noi, romanii, avem alte probleme de orgoliu, mi se pare, si acelea pretind, domn'le, sa fim originali. Ce atatea "standarde europene" si principii de economie americana de respectat? Daca se poate, am dori numai fondurile de la voi...in rest, multam, ne descurcam!
Poate as fi crezut si eu principiul mai sus amintit daca nu se intampla sa il citesc dupa ce l-am vazut pe Jiji la stirile de la ora 19.00 (in prime-time, deci) aruncand cu valiza de bani pe sub nasul procurorilor. Pentru ca, daca ar fi sa ma iau dupa el, Jiji (ca simbol si nu neaparat ca nume) este un individ extrem de competent...mai ales raportat la ceilalti, situati undeva mai jos pe scara competentei. Si nu e singurul reper: politica a adunat o sumedenie de personalitati cu pretentii de originalitate.
La noi, de fapt, s-a facut o eroare de traducere: nu mai e "ierarhia competentei", ci "ierarhia incompetentei" - fiecare individ poate avansa pana la nivelul sau de competenta. Si daca stai sa te gandesti putin, descoperi ca alde' Jiji sunt extrem de competenti pe postul/in functia la care au ajuns.
Partea buna e ca aici ar trebui sa se opreasca.

"Eugenio Salvador Dali"

Carti vs. filme

Daca vrem sa fim "cool", ni se recomanda sa vedem filmul (neaparat la Mall). Daca vrem sa fim inteligenti (bine, macar sa parem ca suntem), atunci e musai sa citim cartea.
E o disputa ce pare a dura la nesfarsit. Eu cred insa ca disputa insasi a devenit mai degraba ceva "cool" si ca "te dai destept" daca gasesti argumente bune pentru a sustine o parte sau alta.
Pentru ca, pana la urma (si aici probabil o sa-mi atrag niste critici), exista argumente valide atat de o parte, cat si de cealalta.
Sa luam, de exemplu, filmul - cand avem atat de multe de facut, cine mai are timp sa citeasca? Da, dar...cartea dezvaluie detalii si perspective pe care un film le ascunde.
Etc. etc. si asa n-o mai scoatem la capat. Eu nu inteleg cu ce imi este mie mai util "Manualul de stil" (si, din nou, cateva critici...) decat filmul "Parfum de femeie" (cu un Al Pacino cel putin memorabil) sau, invers, de ce ar fi mai creativ "Terminatorul" decat "Amintiri din casa mortilor". Mult mai util mi se pare a purta o disputa, nu pentru a alege intre cele doua forme de exprimare, ci pentru a alege din fiecare pe acelea care te invata ceva.
Si ca sa nu uit, chiar daca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, incapatanati-va sa urmariti pana la ultima replica "Procesul"(Kafka): in niciun caz n-o sa aveti sentimentul ca mai bine ati fi baut o bere la terasa in timpul asta...poate doar daca obisnuiti sa o asortati cu niste seminte.

Nimic personal

Easter come and go...I didn't really feel much. Gratar, iarba verde, just usual stuff...and my mother... Nu se satura niciodata sa ma bata la cap, de asta ma convinsesem deja de mai demult. Cam la fel si de 1-2 mai...de fapt, adauga ploaia in peisaj. Ma bucur totusi ca nu am fost la mare (da, se pare ca si eu functionez uneori dupa principiul "sa moara si capra vecinului").

Am revenit la viata din Bucuresti: multe lucruri de facut, cam prea multe dupa parerea mea modesta. O sarbatoare ma scoate totusi din amorteala: e vechea mea "cunostinta" - Ziua Barbatului. Am avut dreptate...

Dar, in timp ce faceam constiincioasa revista presei dis-de-dimineata la munca, am citit ceva pentru care chiar ca m-am decis sa-i acord o a doua sansa. Nu impuscati mesagerul, eu doar transmit mai departe. Intrebat ce crede despre aceasta initiativa populara, Dl. Prigoana (mi-a castigat si stima cu aceasta ocazie) afirma: "O prostie fara margini. Nenorocitul, dupa ce ca nu face nimic 365 de zile pe an decat scuipa seminte si bea bere, iar nevasta ii e o sluga, spala, calca, gateşte, face copii, se mai duce si la amant daca are timp, si acum mai vrea si o zi libera? E o chestie inventata de niste cetateni incapabili...Eu cred ca un homosexual a inventat asta ca sa poata sa zica: «Pisi, avem o zi libera!»“

Si ca sa nu credeti ca am ceva cu partea masculina - apropo de motivatia trimiterii ei in Parlament: in acelasi articol, Radu Paraschivescu spunea: "Sigur, oficial avem cele mai putine zile libere, dar neoficial ne facem ca lucram cel mai mult din Europa". Asa e or ba?

Leapsa de la Andra

Tocmai am primit un subiect pentru leapsa: 8 lucruri care imi trec acum prin minte. Pai:
1. Me kind of pissed off! Pt ca am senzatia ca vorbesc cu peretii si explic degeaba anumite greseli - se continua in acelasi stil.
2. Cum sa o inveselesc pe sora'mea de ziua ei. Any ideas?
3. Crema de zahar ars din frigider.
4. Recenzia pentru facultate: chiar trebuie s-o fac azi?
5. O gluma de la Deko despre "bula temporala" in care intra femeia cand se aranjeaza.
6. Cum sa-mi instalez imprimanta, ca am pierdut driver-ul original...
7. Oare pot sa-mi fac timp maine sa ajung la Think Strategy?
8. Sa ma mut?...mai bine ma gandesc la asta dupa ce-mi trece supararea.
Dau mai departe Aidei, Iuliei, Cameliei si lui Cis. Think fast!

I finally did it

I finally did it! It was not easy and it took me long enough to decide. But I've passed my grow-up-test on Internet!
Mi-am sters contul de pe hi5 (I know, it was stupid anyway). Si, oricum, nu mai intrasem pe el de aprox. jumatate de an. Dar ne lega un fel de..."afectiune adolescentina" sa-i spunem.
Am senzatia tot mai acuta in ultima vreme ca particip la un curs intensiv de "Maturizare rapida" iar anumite persoane din jurul meu - nu dau nume - si-au luat prea in serios rolul de "profesori". Ok, I don't mind....but I promise you one thing: I will never sell my cartoons CDs. This is as far as I go!
In speranta ca o sa si reusesc sa conving pe cineva, m-am si documentat pe tema influentarii, manipularii si alte asemenea (glumesc asupra motivului, dar documentarea chiar a fost facuta). Si tot ce mi-a ramas in minte ca relevant si simplificand foarte mult acest proces este urmatoarea situatie: Care credeti ca este cea mai simpla metoda sa determini membrii unei fanfare, care te streseaza de altfel cu sunetele lor puternice, sa taca?...planuri, brief-uri, campanii, public-tinta...Folositi o lamaie! E suficient sa muscati dintr-o jumatate de lamaie in fata suflatorilor si o sa saliveze atat de puternic incat n-o sa mai poata canta.
Conditia este ca acele persoane sa fi gustat anterior macar o data dintr-o lamaie. Si uite asa ajung iar la publicitate: sa fie suficient oare sa-i creezi unei persoane o anumita obisnuinta pentru ca, ulterior, sa obtii, in virtutea ei, o reactie? Reactie de consumator mai precis.

Maybe not:)

Nu stiu cati dintre voi cunosc sigla firmei de milioane de dolari P&G (numele il stiti cu siguranta). Pana acum cateva ore, recunosc, nici eu nu o stiam si nici nu manifestam vreun interes deosebit pentru a o cunoaste. Concluzia este ca ea arata cam asa:
Iar la prima vedere nu ofera niciun indiciu care sa justifice de ce vorbesc eu acum despre ea. De fapt, nu despre ea vreau sa vorbesc, ci despre unul din rarele cazuri in care publicitatea si-a atins limitele.
V-ati intrebat vreodata de ce aceasta sigla nu apare pe produsele companiei si are un nivel de "awareness" destul de scazut? Iar la aceasta intrebare, cititorii de Trout se vor grabi sa raspunda ca e un brand umbrela si ca ar afecta pozitionarea brandului-produs in mintea publicului-tinta (iar concentrarea e cheia succesului...etc. etc.). Right?
Well...wrong. Explicatia este mai simpla si isi are radacinile intr-una dintre legendele urbane care au influentat mentalul colectiv de acum cateva decenii. Mai exact, aceasta sigla s-a aflat in mijlocul unui mare scandal in care era acuzata ca promova simbolurile satanei (nu glumesc:) ):

Ideea este ca dupa 4 ani in care reprezentantii companiei din SUA au incercat aproape toate metodele de a contracara zvonurile absurde de a sponsoriza o grupare obscura, au fost nevoiti sa se admita depasiti de situatie. S-au luat masuri ce tin de tehnici de publicitate, PR, contactarea liderilor principalelor organizatii religioase, infiintarea unei linii telefonice gratuite, intentarea unor procese pentru discreditare si lista nu se opreste aici. In 1985, compania a fost nevoita sa intrerupa traditia existenta din 1882 de a afisa sigla pe produse, aceasta fiind folosita numai la sediul societatii din Cincinnati si in antetul scrisorilor. Si culmea este ca zvonurile au fost infirmate cu dovezi concrete...totusi, ani mai tarziu, sigla insasi a fost modificata (intr-o mica masura).