Stiu ca acelasi lucru poate fi privit din mai multe unghiuri si ofera imagini diferite pentru persoane diferite. Iar daca ne referim la limba noastra draga, atunci sunt de acord ca ea e plina de polisemii, nuantari de sens, figuri de stil...y get my point.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
miercuri, 22 octombrie 2008
Noi sa fim sanatosi
Off, uite ca nu pot sa ma abtin...
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).
luni, 20 octombrie 2008
Atentie, se circula pe 3 benzi
Acum cateva zile, un prieten mi-a atras atentia asupra "numeroaselor" critici pe care nu mai contenesc sa le aduc asupra personalitatii conationalilor nostri. Si uitandu-ma in urma, trebuie sa recunosc ca avea dreptate: admit ca am anumite frustrari legate de personalitatea romanilor si mai ales in ceea ce priveste comportamentul lor civic. Mai precis, absenta comportamentului lor civic.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.
vineri, 3 octombrie 2008
Exercitiu de imaginatie
Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
miercuri, 24 septembrie 2008
Povestile din spatele numelor
Ca un bun cunoscator de desene animate ce ma laud a fi (told y I was a fan, didn't I?), am descoperit prin periplul meu printre personajele haioase ca stau, unele dintre ele, mai bine decat creatorii lor la capitolul brand personal – adica acele cateva calitati pe care orice copil i le recunoaste si trezit din somn.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:
Dar nu despre replici celebre vreau eu sa vorbesc, ci despre nume, mai mult sau mai putin celebre – si despre povestile necunoscute din spatele lor.
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.
marți, 23 septembrie 2008
Omul este condamnat la libertate
Motivarea membrilor unei organizatii isi gaseste din ce in ce mai des un timp de reflectie pe ordinea de zi a managerilor acesteia. De la managementul clasic pana la cel modern si post-modern, au fost dezvoltate mai multe teorii referitoare la cea mai buna modalitate prin care ne putem tine angajatii la un nivel satisfacator de buna-purtare.
Doua dintre mai sus-amintitele teorii, Teoria X si Teoria Y, fac referire la gradul de acceptare a muncii al individului si necesitatea managerului de a (nu)-l constrange sa-si indeplineasca sarcinile prevazute in fisa de post...si nu neaparat numai.
Managerii romani au fost acuzati in multiple ocazii ca promoveaza Teoria Y, in timp ce pun in practica Teoria X, controland, amenintand si pedepsind. Dar eu zic sa facem un experiment: sa intrebam un esantion reprezentativ din angajatii acestia asupriti, cat la suta sunt capabili sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor, au initiativa si ambitia luarii unei decizii. N-as vrea sa fim dezamagiti afland ca o mare parte din ei se lauda cu aceeasi teorie (Y), dar se comporta dupa principiile celeilalte, asa, ca e mai comod. Iar galagia e pur si simplu de imagine (vedeti ce galagie e acum in pre-campanie electorala).
A nu se intelege ca iau partea "directorilor" cu aere de superioritate. Doar ma gandesc si la reversul medaliei - angajatii cu aere presupus-inferioare, care isi doresc libertatea, dar nu si responsabilitatea ce deriva din ea.
Ori, dupa cum bine spunea Sartre, "Omul e condamnat la libertate", iar consecintele constientizarii acestui fapt au fost, ironic, inventarea de-a lungul istoriei a multiplelor forme care sa-l constranga, sa-i ofere un pretext de motivare a actiunilor sale. Modalitatile in care alege sa se justifice sunt cele care il definesc pana la urma.
Doua dintre mai sus-amintitele teorii, Teoria X si Teoria Y, fac referire la gradul de acceptare a muncii al individului si necesitatea managerului de a (nu)-l constrange sa-si indeplineasca sarcinile prevazute in fisa de post...si nu neaparat numai.
Managerii romani au fost acuzati in multiple ocazii ca promoveaza Teoria Y, in timp ce pun in practica Teoria X, controland, amenintand si pedepsind. Dar eu zic sa facem un experiment: sa intrebam un esantion reprezentativ din angajatii acestia asupriti, cat la suta sunt capabili sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor, au initiativa si ambitia luarii unei decizii. N-as vrea sa fim dezamagiti afland ca o mare parte din ei se lauda cu aceeasi teorie (Y), dar se comporta dupa principiile celeilalte, asa, ca e mai comod. Iar galagia e pur si simplu de imagine (vedeti ce galagie e acum in pre-campanie electorala).
A nu se intelege ca iau partea "directorilor" cu aere de superioritate. Doar ma gandesc si la reversul medaliei - angajatii cu aere presupus-inferioare, care isi doresc libertatea, dar nu si responsabilitatea ce deriva din ea.
Ori, dupa cum bine spunea Sartre, "Omul e condamnat la libertate", iar consecintele constientizarii acestui fapt au fost, ironic, inventarea de-a lungul istoriei a multiplelor forme care sa-l constranga, sa-i ofere un pretext de motivare a actiunilor sale. Modalitatile in care alege sa se justifice sunt cele care il definesc pana la urma.
marți, 16 septembrie 2008
Why ego may get in the way of performance
Cam asa suna ultimul dintr-o rara colectie de titluri peste care interconexiunile mele cerebrale pornind de la nervul optic nu m-au lasat sa trec cu vederea. I mean: ego can get in the way of performance? Puteam sa jur ca cine are papagalul mai mare, pretentiile mai mari, e capabil sa-si impuna punctul de vedere si sa-i convinga/manipuleze pe ceilalti are si sansele mai mari sa ajunga intr-o pozitie de top intr-o mare firma decat colegul cel timid, la locul lui, muncitor si nevazut/nebagat in seama de nimeni.
Suprinzator, da; se pare ca da. Tendinta de a fi constant in centrul atentiei poate fi un indicator al unui ego supradimensionat. Acesti indivizi sunt (sau devin) predispusi sa se comporte ca si cum opiniile lor sunt superioare oricaror alte pareri, indiferent ale cui ar fi. Mai mult, ei cred ca ceea ce e bine pentru ei, e bine si pentru organizatie - in loc sa considere ca ce e bine pentru organizatie, membrii sau clientii sai are prioritate in fata nevoilor personale.
Business-guru Jim Collins a inventat un nou termen in literatura de referinta:"fifth-level leader". Sunt acei lideri a caror trasatura definitorie este modestia, care sunt retinuti in proslavirea propriei persoane, nu cer recompense la tot pasul, nu sunt agresivi si nu cer atentia mass-media, in timp ce construiesc succesul unei organizatii pe termen lung.
Collins a ajuns la aceasta concluzie comparand performantele diferitelor tipuri de lideri ai celor mai mari companii din State. Pe o scara de la 1 la 5, cei mai de succes au primit nota 5, deci sunt "5th level leaders", in timp ce (prea)mult mediatizatii lidei carismatici, self-centered individuals (avand caracteristici unice, individuale, sau sunt individualisti, voi alegeti...) au urcat abia pana pe locul 4.
Ramane de vazut daca si cand putem vorbi si la noi de promovarea talentelor "din spatele ochelarilor" si nu din fata oglinzii.
Suprinzator, da; se pare ca da. Tendinta de a fi constant in centrul atentiei poate fi un indicator al unui ego supradimensionat. Acesti indivizi sunt (sau devin) predispusi sa se comporte ca si cum opiniile lor sunt superioare oricaror alte pareri, indiferent ale cui ar fi. Mai mult, ei cred ca ceea ce e bine pentru ei, e bine si pentru organizatie - in loc sa considere ca ce e bine pentru organizatie, membrii sau clientii sai are prioritate in fata nevoilor personale.
Business-guru Jim Collins a inventat un nou termen in literatura de referinta:"fifth-level leader". Sunt acei lideri a caror trasatura definitorie este modestia, care sunt retinuti in proslavirea propriei persoane, nu cer recompense la tot pasul, nu sunt agresivi si nu cer atentia mass-media, in timp ce construiesc succesul unei organizatii pe termen lung.
Collins a ajuns la aceasta concluzie comparand performantele diferitelor tipuri de lideri ai celor mai mari companii din State. Pe o scara de la 1 la 5, cei mai de succes au primit nota 5, deci sunt "5th level leaders", in timp ce (prea)mult mediatizatii lidei carismatici, self-centered individuals (avand caracteristici unice, individuale, sau sunt individualisti, voi alegeti...) au urcat abia pana pe locul 4.
Ramane de vazut daca si cand putem vorbi si la noi de promovarea talentelor "din spatele ochelarilor" si nu din fata oglinzii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- Deea
- „Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”