Iar vine Craciunul; il simt in vibratia colindelor ce-mi incanta diminetile la metrou,il vad in agitatia casutelor de lemn nou-construite pe trotuarele inguste din zonele mai cu dichis ale Bucurestiului sau il miros in casa dupa ce mi-am umplut camera cu lumanari de sezon (asta e, sunt fata, se scuza)...
Si tocmai pt ca de multi ani n-am mai simtit spiritul Craciunului - pe care, in treacat fie spus, nu-l intalnesti decat in provincie sau la tara, cum le place bucurestenilor cu conceptii inguste sa spuna - o sa ma concentrez ca sa-l pastrez cat mai mult, fara sa iau seama la ce se intampla in tara zilele astea:
- strategia "fa-te frate cu dusmanul pana treci puntea" sau "alianta PSD-PDL pana umpli buzunarul"
- licitatie cu strigare "cine da/ia mai mult" pentru impartirea ministerelor
- Elena Udrea la Turism???
- Tariceanu care in ultimele sedinte in fotoliul prim-ministerial isi aproba prelungirea pe viata a vizei diplomatice
- uite criza (avem nevoie de un economist capabil sa ia masuri stricte), nu e criza (marim salariul minim, marim pensiile, construim km de autostrazi, ridicam locuinte pt tineri)
Probabil ca in graba lor de a pune tara la cale, nu mai au timp sa simta spiritul de sarbatoare. Si pentru ca m-am decis sa nu fiu eu cea care se preocupa pentru bunastarea lor, il las (din nou) pe Tudor Gheorghe sa-i colinde.
Vin colindatorii
Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,
Gazdelor crestine sa-i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat li-i glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa v-apuce frica lerui ler,
Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,
Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.
joi, 18 decembrie 2008
joi, 4 decembrie 2008
Imagine being different
Citand un cantec celebru: "Imagine all the people"...and we sure are a lot of people.
Pe care ne este imposibil sa-i cunoastem, macar ca ne straduim sa folosim la maxima lor utilitate tehnologiile informationale ale epocii (post)moderne. Cei mai multi dintre noi ne limitam la a-i raporta pe ceilalti la un etalon de masura, iar ceea ce masuram este distanta de un asa-zis "normal" construit pe fondul propriei culturi. Cand distantele sunt oarecum echivalente, le incadram in stereotipuri.
Stereotipurile functioneaza mai ales atunci cand avem doar informatii tangentiale, de a doua sau a treia mana, favorizate fiind de atitudinea "lenesului confortabil", "warm and fuzzy on the outside", care emite pornind de la ele judecati de valoare.
Problema se complica si mai mult atunci cand, la o prima analiza, realitatea (sau prima impresie) le confera acestor stereotipuri valoarea de adevar.
Ca exemplu practic:
Ca italienii si spaniolii vorbesc mult (si nu neaparat in mod deschis) banuiam.
Ca polonezii sunt mai rigurosi stiam.
Ca bulgarii sunt (sau se promoveaza ca fiind) "smecheri" mi s-a mai spus.
Ca "tinerii din ziua de azi" se dedica practicarii/consumarii diferitelor vicii citesc zilnic in privirea amara a celor trecuti deja de aceasta etapa.
Dar, in final, toata aceasta imagine nu este decat o constructie a gandirii mele, raportata la normele si cutumele preluate inconstient din practica societatii romanesti. In exemplul de mai sus, cuvantul "barfa" este strict o categorizare romaneasca, ea s-ar traduce intr-un limbaj de circulatie universala prin "socializare".
Pentru cei care au aceeasi tendinta ca si mine de a-i transforma pe ceilalti in obiecte ale gandirii noastre, cred ca ne-ar fi mult mai usor daca i-am considera doar ca subiecte de investigare (iar pentru cei ce apreciaza putina etica, puteti citi diferenta kantiana dintre a trata omul ca subiect/scop si nu ca obiect/mijloc). In acest fel, nici nu riscam sa avem prea multe/mari asteptari de la ceilalti.
Iar daca nu ma credeti pe cuvant, puteti testa voi insiva aceste stereotipuri prin participarea la propriul program de exchange. Pregatiti-va sa fiti surprinsi.
Mai jos sunt cateva poze din Letonia, de altfel si motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic aici pe blog in ultima vreme.
Pe care ne este imposibil sa-i cunoastem, macar ca ne straduim sa folosim la maxima lor utilitate tehnologiile informationale ale epocii (post)moderne. Cei mai multi dintre noi ne limitam la a-i raporta pe ceilalti la un etalon de masura, iar ceea ce masuram este distanta de un asa-zis "normal" construit pe fondul propriei culturi. Cand distantele sunt oarecum echivalente, le incadram in stereotipuri.
Stereotipurile functioneaza mai ales atunci cand avem doar informatii tangentiale, de a doua sau a treia mana, favorizate fiind de atitudinea "lenesului confortabil", "warm and fuzzy on the outside", care emite pornind de la ele judecati de valoare.
Problema se complica si mai mult atunci cand, la o prima analiza, realitatea (sau prima impresie) le confera acestor stereotipuri valoarea de adevar.
Ca exemplu practic:
Ca italienii si spaniolii vorbesc mult (si nu neaparat in mod deschis) banuiam.
Ca polonezii sunt mai rigurosi stiam.
Ca bulgarii sunt (sau se promoveaza ca fiind) "smecheri" mi s-a mai spus.
Ca "tinerii din ziua de azi" se dedica practicarii/consumarii diferitelor vicii citesc zilnic in privirea amara a celor trecuti deja de aceasta etapa.
Dar, in final, toata aceasta imagine nu este decat o constructie a gandirii mele, raportata la normele si cutumele preluate inconstient din practica societatii romanesti. In exemplul de mai sus, cuvantul "barfa" este strict o categorizare romaneasca, ea s-ar traduce intr-un limbaj de circulatie universala prin "socializare".
Pentru cei care au aceeasi tendinta ca si mine de a-i transforma pe ceilalti in obiecte ale gandirii noastre, cred ca ne-ar fi mult mai usor daca i-am considera doar ca subiecte de investigare (iar pentru cei ce apreciaza putina etica, puteti citi diferenta kantiana dintre a trata omul ca subiect/scop si nu ca obiect/mijloc). In acest fel, nici nu riscam sa avem prea multe/mari asteptari de la ceilalti.
Iar daca nu ma credeti pe cuvant, puteti testa voi insiva aceste stereotipuri prin participarea la propriul program de exchange. Pregatiti-va sa fiti surprinsi.
Mai jos sunt cateva poze din Letonia, de altfel si motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic aici pe blog in ultima vreme.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Apel pentru reinventarea limbii romane
Stiu ca acelasi lucru poate fi privit din mai multe unghiuri si ofera imagini diferite pentru persoane diferite. Iar daca ne referim la limba noastra draga, atunci sunt de acord ca ea e plina de polisemii, nuantari de sens, figuri de stil...y get my point.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.
miercuri, 22 octombrie 2008
Noi sa fim sanatosi
Off, uite ca nu pot sa ma abtin...
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).
luni, 20 octombrie 2008
Atentie, se circula pe 3 benzi
Acum cateva zile, un prieten mi-a atras atentia asupra "numeroaselor" critici pe care nu mai contenesc sa le aduc asupra personalitatii conationalilor nostri. Si uitandu-ma in urma, trebuie sa recunosc ca avea dreptate: admit ca am anumite frustrari legate de personalitatea romanilor si mai ales in ceea ce priveste comportamentul lor civic. Mai precis, absenta comportamentului lor civic.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.
vineri, 3 octombrie 2008
Exercitiu de imaginatie
Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.
miercuri, 24 septembrie 2008
Povestile din spatele numelor
Ca un bun cunoscator de desene animate ce ma laud a fi (told y I was a fan, didn't I?), am descoperit prin periplul meu printre personajele haioase ca stau, unele dintre ele, mai bine decat creatorii lor la capitolul brand personal – adica acele cateva calitati pe care orice copil i le recunoaste si trezit din somn.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:
Dar nu despre replici celebre vreau eu sa vorbesc, ci despre nume, mai mult sau mai putin celebre – si despre povestile necunoscute din spatele lor.
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- Deea
- „Wait, I don't wanna kill you. I'm just trying to see your bubble!” „Ok, maybe just a little peek.”