Testul de cariera

Un test interesant, despre ce domeniu de activitate ti se potriveste mai bine:
testul de cariera

Voluntariatul ca o femeie usoara

Orice campanie de voluntariat atrage si paraziti care vor sa si-o treaca in palmares. Cu cat vizibilitatea media e mai mare, cu atat si "greutatea" publica a acestor personalitati e mai evidenta. Fenomenul a devenit atat de firesc, incat am ajuns sa judecam campania in sine dupa numarul si importanta unei maini de oameni ce au statut de "persoana publica/ete ca m-am vazut si vedeta!"
L-am vazut pe X-ulescu ca planta copaci la TV, data viitoare ma duc si eu, cine stie...macar pot sa ma laud dupa, ca am fost acolo cu X, care, de fapt, nici nu e asa frumos ca la TV. Si uite asa creste spiritul civic si gradul de implicare sociala a romanilor
Cum insa o mana se spala pe alta...si vanatorii aflati vesnic in campanie de imagine profita de listele deja profesioniste de "ajutoare" pe care le-au oferit - cum indrazniti sa sugerati altceva - total dezinteresati. Cum ar veni...desi am ajuns presedintele Senatului, nu am uitat de unde am plecat!
Din afara, roata pare ca se invarte si toata lumea are de castigat de pe urma acestei situatii. Numai ca, la fata locului, dincolo de ceea ce se vede la televizor, mai sunt acei cativa voluntari sinceri, care cred in ceea ce fac si nu asteapta vreo recompensa pentru ca o fac; acestora, spectacolul mediatic le provoaca mai degraba un usor dezgust, care pe termen lung le va insufla reticenta in a mai participa la astfel de campanii. Sa-i vad atunci pe acesti fanfaroni, cand o sa se vada nevoiti sa si munceasca, nu doar sa se fotografieze la locul faptei cum planteaza mandri un singur copac intr-o groapa deja sapata si apoi sa vorbeasca o ora intreaga despre ce cred ei legat de voluntariat. Oricum, sunt redundanti, ca deja am aflat.

They love NY

Ma intreb, cum ar arata acest filmulet daca ar face trimitere la Bucuresti?



Voi ce credeti ca ar trebui "mimat" atunci?

Video bluff

Se spune ca ii suntem datori tehnologiei pentru multe din informatiile la care avem astazi acces. Atunci, de ce sa nu o folosim, nu? Am avut, deci, curiozitatea si rabdarea sa vizionez o inregistrare a unei sedinte a Consiliului General al Primariei Municipiului Bucuresti (arhiva exista pe site-ul primariei pentru doritori), ca sa ma conving de gradul de importanta sociala a ceea ce fac ei acolo. Din pacate, cine le-a impus obligatia de informare publica nu le-a explicat si faptul ca e un instrument numa' bun pentru a-si cladi/darama imaginea publica.
Primul aspect care sare in ochi precum capra grasa din curtea vecinului e blatul dintre reprezentantii partidelor atunci cand branza se transforma in cascaval. Astfel, aflam ca atunci cand e vorba de ocuparea unor functii, numarul de locuri disponibile coincide grosolan cu numarul de propuneri. Imparteala ramane, evident, in culise, spectacolul public priveste doar consensul in interesul cetateanului mimat prin vot.
Tot publica e si pierderea de vreme pana se ajunge la o forma finala a ordinii de zi (pentru persoanele obsedate de propria infatisare, ar fi necesar aici un prospect care sa avertizeze despre pericolul aparitiei ridurilor in acest interval). Cei mai slabi de inger probabil renunta.
Al doilea aspect vizeaza o persoana: un "bagator-in-seama", situat inevitabil langa cel ce conduce sedinta. Ce face el? Noteaza permanent ceva intr-o agenda, de parca el n-a auzit de tehnologie. Iti da insa ocazia sa observi ghiulul gros de aur (?) de la mana dreapta si butonii ce se asorteaza la eveniment ca nuca-n perete. Obosit, mai face din cand in cand cate o pauza pentru a-si odihni privirea pe pereti.
Cel de-al treilea aspect ne releva amploarea reducerii cheltuielilor bugetare si a masurilor de austeritate: prezenta unui singur microfon pe masa, nevoit sa se plimbe de la un (ne)cuvantator la altul.
Si, in fine, al patrulea aspect e si cel care ofera tabloul complet al imbecilitatii dep. de PR/comunicare/tehnic/lor. Filmarea nu este intrerupta in pauza, ci este indreptata cu incapatanare statica spre peretele unde troneaza sigla C.G. - prostie, prostie, da' macar e brand-uita. Si pentru ca nici macar nu si-au taiat microfoanele din dotare, uite cum putem noi, cetatenii de rand, sa mai aflam cate ceva din culise: replici care incep de la "Da' de ce am facut pauza?", contin multi de "ba'...", pana la "Da' de ce sa nu negociem?", "lasa-ma dreacu'!", sau "Suna-l pe... sa ne mai dea un loc".
Concluzia? La sfarsit, pe lista cu functii a mai aparut unul...sau erau doi?

Modalitatea de plata a concediilor medicale

Teoretic si la nivelul simtului comun, toti intelegem principiile dupa care functioneaza sistemul de plata a concediului medical. Mai precis: ai avut ghinionul sa fii nevoit / sau norocul sa cunosti un medic descurcaret ca sa apelezi la acest tip de concediu, sa zicem timp de o saptamana (termen ales cu scop didactic, deoarece sistemul se repeta si pentru celelalte saptamani), atunci primesti o suma, numita indemnizatie de concediu (in majoritatea cazurilor, de 75% din venitul mediu calculat pe ultimele 6 luni) pe cele 5 zile lucratoare din cele 7 ale saptamanii. De obicei, cele 2 zile "omise" de la plata indemnizatiei sunt zilele libere de weekend, dar nu obligatoriu. Oricum, zilele de repaus saptamanal.
Numai ca... o prima exceptie de la regula, pe care de altfel o consider la fel de evidenta, o constituie zilele de sarbatoare (declarate nelucratoare prin lege) - mai precis, daca te imbolnavesti chiar de Paste, Craciun, 1 ianuarie etc., atunci pentru exact aceste zile nu primesti indemnizatie de concediu pentru ca, nu-i asa, atunci nu lucrai oricum?!
Cea de-a doua exceptie se refera la programul de lucru dupa care functionezi ca salariat. Majoritatea lucram 8 ore/zi, 5 zile/saptamana - de aici cele 5 zile clasice de indemnizatie.
Dar daca ai un program mai special, in ture de exemplu, in care ar trebui sa te prezinti doar 4 zile din 7 la munca, atunci doar pentru cele 4 zile primesti si indemnizatia de concediu. Cu alte cuvinte, zilele nelucratoare potrivit programului de lucru, pe care ar trebui sa-l afli la inceputul lunii, sunt scutite si ele din acest calcul.
Probabil ca dintr-un punct de vedere juridic, rationamentul este logic si legal. Numai ca din punctul meu de vedere ca fost si posibil pacient (cu o istorie buna de'un roman intr'ale patitului unde nimeni nu pateste nimic) nu e tocmai util. Pentru ca zilele de stat in pat se trateaza cu medicamente, vizite si spagi la spitale, tratamente nedecontate de casa de asigurari si o gramada de alte proceduri care nu au buton de "pause" in zilele cunoscute de dinainte ca fiind nelucratoare. N-ar fi mai util atunci un "concediu de refacere/insanatosire"?

AdRevolution & Teach me 4

Un proiect drag mie a ajuns in acest an la a patra editie. Si nu ma refer atat la aplaudatele, popularele gen "sora mai mare" conferinte AdRevolution, despre care orice student pasionat de publicitate a aflat deja, ci la workshop-urile care le urmeaza, sub titulatura de "Teach me".
Asa ca ii urez "La multi ani, ma bucur ca deja mergi pe propriile picioare!"
Pentru detalii, accesati: AdRevolution.
Un eveniment marca Advice Students. Va salut.

Eu-l de birou

Pentru ca ne laudam a fi personalitati asa de puternice, ar trebui sa ne punem amprenta fie ca vrem sau nu asupra spatiului in care suntem mai mult sau mai putin constransi sa functionam. Iar "biroul personal" nu poate face exceptie. Teoretic, cel putin.
Am de la un timp obiceiul sa studiez mai bine decat insiruirea de litere care, in mare, spun aceleasi lucruri apocaliptice despre criza economica, pozele in care ne este infatisat un membru marcant al mediului de afaceri romanesc. Ca e si asta o tehnica de cosmetizare, profesionalizata de la inventarea Photoshop-ului,nu e neaparat ce ma intereseaza.
Mie imi plac pozele "de birou". Biroul e cel care mie imi spune ca nu esti credibil daca te lafai intr-un fotoliu de piele inconjurat de mobila al carei target e segmentul de lux, in timp ce-mi povestesti despre recesiune si somaj. Planta neaparat naturala amplasata discret intr-un colt, ca sa sugereze cumva un transfer de caracteristici, e doar pusa acolo ca sa "incalzeasca" altfel austerul birou de sef. Ar trebui sa-ti dea de gandit daca niste specialisti in domeniu n-au gasit la tine altceva sa-ti proiecteze imaginea calduta de om bun decat o planta.
Mai ales imi place grandioasa biblioteca, eventual cu editii rare si de lux ale unor carti cu adevarat remarcabile. Parca iti imprumuta putin din eruditia lor, nu? Te fac sa pari mai destept...sau cel putin mai cult. Asta era de altfel si ideea.
Totul subliniat de mobila inchisa la culoare, ca sa sublinieze fermitatea, puterea si sobrietatea ta de sef. Exact, cel care are ultimul cuvant. Intotdeauna.
Iar, mai in detaliu, pe birou iti afirma statutul socio-profesional una din urmatoarele: o agenda incarcata, un telefon cu functii moderne gen video-conferinte, o cutie plina de carti de vizita ale unor oameni la fel de importanti ca tine si altele asemenea.
Si, cu toate ca esti atat de ocupat, pe birou este o permanenta stare de ordine si curatenie. Ele iti potenteaza latura responsabila si organizata a personalitatii.
Inca mai caut o imagine care sa aiba curajul si personalitatea de a iesi din acest tipar.