howImakeithappen

Cu sau fara intentie

2011-04-29T00:33:00.003+03:00

CU: dupa un studiu de piata atent, pe terenul aglomerat dintre rafturi, desfasurat pe o perioada suficient de indelungata, zic eu, de cateva luni, am constatat urmatoarele fapte cu iz de smecher dambovitean - TOATE produsele usor perisabile (ma refer aici la cele alimentare) comercializate in magazinele Mic.ro, de care am luat eu la cunostinta, expira in cel mult o saptamana de la data admirarii produsului pe raft. In mediul de afaceri, se traduce prin discount la achizitie. Pe de alta parte, preturile finale pentru consumatori sunt si ele, la randul lor, un pic umflate. Cam asa arata o lectie de business pe la noi, la un calcul simplu, cu o marja durdulie de profit. Si totusi, de ce am senzatia ca suntem luati de fraieri...iar?
FARA: in anul 1999 NASA a pierdut in spatiu un satelit de vreo 125 de milioane de dolari, cat valora la acea vreme. Motivul? O echipa de ingineri a folosit sistemul englez de masurare, iar NASA pe cel metric, pentru a calcula traseul satelitului care trebuia sa orbiteze in jurul planetei Marte.
TEMA PENTRU ACASA: cine vrea sa mi se alature in cercetarea de piata? Sunt depasita numeric aici de multitudinea de chiosculete de cartier. Astept validarea sau infirmarea ipotezei de lucru.

Lasa viata sa ajunga-n viata ta...

2011-02-13T20:15:00.003+02:00

..."Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate oglinzile lumii,
Cateodata chiar esti...

Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate legile lumii,
Cateodata traiesti..."

Florin Chilian: http://www.youtube.com/watch?v=BBJB0Tpt26Q

Putina cultura nu dauneaza decat prostiei/prostimii

2010-11-11T22:01:00.002+02:00

Se recomanda drept cel mai mare muzeu online de pictura din lume. Oricum, e de vizitat (cum ar veni - o repetitie pentru intalnirea cu originalele): mystudios.com.

Cum divortezi de decedat

2010-11-08T21:50:00.003+02:00

Orice situatie aparent banala iti poate da batai de cap daca incerci sa o supui reglementarilor legale autohtone. Pana la momentul cu pricina, am fost intotdeauna de parere (no offense) ca dreptul este un domeniu mai degraba plicticos, caracterizat de arhive de documente si stive de praf.
Momentul la care fac referire este cel in care teoria mea a fost ea insasi facuta praf de urmatoarea speta de drept (prin mijlocirea lui Nico):
Se ia un cuplu cu ceva vechime in casatorie, suficienta cat sa duca la un divort. Datorita unor erori procedurale - ce tin de activitatea judecatorului - decizia de desfacere a casatoriei din prima faza este atacata in final pe motive ce tin de persoana care suporta "cheltuielile de judecata". Divortul insa nu-l contesta nimeni.
Aici intervine intriga in povestire: procesul e in plina desfasurare, cand moare individul. Si ne lasa cu urmatoarea problema de logica: ce este "ea" - vaduva sau divortata?
Divortata va fi cand va exista o hotarare judecatoreasca definitiva care va atesta acest statut. Pentru ca impricinatul absenteaza (si nici nu are nicio vina in acest caz ca sa se incheie procesul, nici nu pot fi chemati mostenitorii lui intr-o actiune de divort), procesul se suspenda...pana cand? That is the question!
Pana una alta, ea nu stie cu exactitate care ii este numele de familie; pentru ca daca va dori sa si-l schimbe, divortata fiind, i se cere docomentu' irevocabil. N-avem!
Pare mai simplu sa o declaram vaduva atunci...dar contestatia nu e facuta pe decizia de divort luata deja, ci pe cheltuielile de judecata. Hmm....
Punctul culminant: pe certificatul de nastere, precum si pe cel de casatorie al impricinatului (daca toti si-au facut treaba la timpul cuvenit), ar trebui sa fie inscris DECEDAT. Cand (daca) se va da o hotarare judecatoreasca definitiva ce ii atesta statutul de divortat, atunci, conform certificatului sau de casatorie, a divortat mortul!
PS: mai era si deznodamant, nu? Judecatorul decide...

Latura cinica a incurajarii

2010-10-25T19:58:00.003+03:00

Ajung 10 minute de privit/ascultat stiri ca sa gandesti iremediabil: "mai rau nu se poate" sau varianta neaosa "astia sunt & ne cred niste tampiti!"
Mai rau nu se poate?
Think again...remember:

Numb

2010-06-29T23:46:00.002+03:00

E sentimentul sau, mai bine zis, lipsa vreunui sentiment care ma incearca in ultima vreme vis-a-vis de tot ce se mai intampla pe meleagurile autohtone. De la nesimtirea crasa a politicienilor, la scenariile apocaliptice in care se pierde frumusete de viitor de pensionar ce merge pe 70 (da' se tine teapan) - toate se stocheaza in memorie ordonat alfabetic ca intr-un raft de biblioteca; ce-i drept, biblioteca de proprietar de decapotabila si pisi roz. Nu foloseste decat sa sustina straturile groase de praf.
Poate o zvacnire de revolta s-a incapatanat totusi sa se faca simtita odata cu luarea la cunostinta a deciziei Curtii (Prea-)Constitutionale de a-si exclude tagma din hulitul proces al recalcularii pensiilor speciale. Inca functioneaza la noi principiul lui Caragiale: "Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!"
Am enumerat cu rabdare in gand (iar prietenii stiu ca am suficienta) cam toate animalele domestice ce pareau a corespunde profilului: magari, porci, gaini proaste etc. Dar le-am epuizat si pe ele destul de repede...si inutil. Asa s-a dus revolta mea si, odata cu ea, si lupta mea interioara de a mai crede sau nu ca ne iese si noua macar!!! un lucru bun.
Incep sa ma ingrijorez. Lupta inutila blazeaza. N-as vrea. Dilema: sa fiu sobolanul care paraseste corabia (capitan Dan Diaconescu - raportez) sau tampitul care stinge ultimul lumina...la lumanare, ca de altceva nu mai avem bani?

Neeeext (generation), please!

2010-05-15T11:46:00.002+03:00

Va reincepe un proiect care imi este foarte drag, dedicat tinerilor pasionati de resurse umane, mai precis o scoala de vara organizata de HR Club in Bucuresti.
Mai multe detalii, accesati site-ul evenimentului. Merita, e testat! :)

Ce facem pentru noi?

2010-04-08T20:25:00.003+03:00

Nu sunt un fan al revistelor pentru femei...de fapt, ca sa fiu sincera pana la capat, singura ocazie cu care imi cade una in mana e umplerea timpului petrecut intr-un compartiment de tren in incercarea de a-i ignora pe cei mai dornici decat mine de o conversatie asa-zis interesanta.
Mai mult decat atat, nu sunt catusi de putin un fan al personajului.
Dar nu stiu de ce , din pagina plina de text a uneia dintre revistele de acest soi, mi-a atras atentia un citat si aparent tine cu incapatanare rigida sa ramana in memorie. M-am gandit ca daca il notez undeva, poate ma lasa in pace.
El suna cam asa: "La finalul unei zile cumplite in care am uitat de noi, ajungem tot la noi, la sufletul nostru, dar nu mai apucam sa-l privim. El sta in pozitia fetusului, cu genunchii la gura, speriat si ocupand tot mai putin spatiu. Ne intra sufletele la apa."
El mi-a servit drept motto de reflectie de Pasti. Si am multumit in gand pentru barcutele si colacii de salvare de pe lacul meu.
PS: Nu credeam ca o sa traiesc sa spun asta, dar felicitari Iulia Vantur!

Advice recomanda

2010-02-27T23:43:00.003+02:00

Mai jos aveti o lista cu cele mai interesante recomandari de pagini web din cultura colegilor din Advice, pe care am considerat ca ar fi pacat sa nu le fac publice:

1. Buticul de PR
2. Online tips for tech users, designers and bloggers
3. Colectie de poze retro
4. Tutoriale utile
5. Cele mai creative imagini masluite
6. Cum sa ai cel mai bun CV

Bonus: A family sticks together always...or maybe not quite?

Buzele tale, doua petale...

2010-02-23T23:44:00.003+02:00

Bineinteles ca e o manea. Si daca esti o singura anumita persoana si ma suni exact cand ma situez in centrul multimii de la metrou, s-ar putea sa ma inrosesc si apoi sa ma albastresc pana reusesc sa opresc sonorul la telefon. Dar stiu ca nu o sa faci asta...
Tine de ambitie si de capacitatea de a-ti demonstra ca nu ma las afectata de cate ori imi canti aceasta "melodie", pe care am avut odata nefericita si neinspirata pornire sa-ti marturisesc ca nu o suport. Ba mai mult, mi-am pus-o si pe telefon si am inceput sa retin si din versuri.
Si a inceput sa functioneze, nu ma mai afecteaza...si parca nici tu nu o mai canti cu aceeasi placere...in curand cred ca o sa pot sa o si sterg.
Ma intreb insa in cate situatii as putea aplica acum aceeasi strategie. Ar fi cateva (cel putin vreo 3) care imi trec prin minte acum, dar ma intreb daca merita. Sa le luam totusi pe rand.
Self reminder: daca citesti aici, adu-ti aminte ca ai auzit si mai rau: "buzele tale, ca doua petale..."

Cine incurca circulatia?

2010-02-07T19:56:00.003+02:00

Da, se pare ca ninge...chiar viscoleste pe alocuri. Fapt pentru care majoritatea ne-am decis sa ramanem pe langa casa. Cu toate acestea, mai sunt cativa cei care n-au ascultat de prognoza si incurca dom'le traficul prin Bucuresti. Sau, dupa cum le place stimatelor autoritati sa declare, incurca mareata si profesionista lor actiune de deszapezire.
Citez: "Gagalicile astea mici sa stea acasa maine (adica luni), ca noi sa putem sa deszapezim orasul". Hint: face referire la copiii de gradinita si cei din clasele I-VIII...nu-i asa ca reprezinta o adevarata problema pentru circulatie?
PS: Ofer recompensa celui care recunoaste autorul memorabilului citat.

Un nou eveniment marca HR Club

2010-01-31T00:40:00.002+02:00

Joi seara, derulata bine spre noapte, a avut loc cea de-a doua editie a Galei Premiilor de Excelenta organizata de HR Club, in cadrul careia au fost premiati top-performerii de anul trecut din domeniul resurselor umane.
Pentru a afla care au fost fericitii castigatori, consultati lista aici. Fiti cu ochii pe ei si anul acesta, se anunta lucruri si mai spectaculoase la orizont.
A special thanks goes to Carmen - sa nu ne uiti dupa ce pleci in Elvetia!...macar pentru o mini-vacanta :)
...a, si sa nu uit de baietii draguti de la Hilton, care au irosit niste alcool cu bune intentii si suc de portocale pentru incurajarea spiritului muncitor.

"Leader as a coach"

2009-10-22T21:33:00.006+03:00

Generatia millenium - sunt tineri, cu varste intre 20-30 ani, sunt "atasati" de independenta lor si cat mai putin fideli oricui altcuiva in afara de ei insisi (unii i-ar numi egoisti), au rezerve ametitoare de energie, dar nu au rabdarea evolutiei structurate.
Sunt acei tineri pe care orice angajator si i-ar dori in companie: au atat performanta, cat si potentialul de dezvoltare dorit. Au o singura "problema" - se ghideaza in general dupa sloganul "I'm here now, but I'm planning my escape". Ce pot face companiile in aceasta situatie? Cea mai buna solutie este sa considere proprii angajati ca avand un status de "employable" (tradus in limba romana, si-ar fi pierdut din semnificatie) - cu alte cuvinte, sa le dezvolte in permanenta noi competente, sa le acorde noi responsabilitati, pentru a le diminua tentatia de a cauta in alta parte.
O noua tipologie a angajatului atrage dupa sine un nou model de lider. Cea mai importanta calitate a unui lider se dovedeste in acest context a fi "the ability to challenge" (in orig.), capacitatea de a provoca oamenii sa iasa din zona lor de confort si de a-si asuma noi sarcini.
Ce face un lider atunci cand intalneste o mare oportunitate? Primul impuls ar fi sa raspundem: o fructifica. Surprinzator, nu. El gaseste cel mai potrivit talent pentru acea oportunitate si il "seduce" pentru a o accepta, in avantajul organizatiei. Dupa cum crede managerul companiei cu cea mai mare viteza de dezvoltare din Brazilia (nu i-am retinut numele), nu trebuie sa spui niciodata angajatilor ce si cum trebuie sa faca, altfel, intreaga responsabilitate ar cadea pe umerii tai - fapt dovedit nesustenabil pe termen lung.
Ce putem face noi pentru a deveni buni lideri? In primul rand, sa invatam din propriile experiente. Apoi, sa le cautam - mereu altele.
Cam acestea ar fi, in linii mari, principalele idei prezentate astazi in cadrul "Conferintei de parteneriat strategic cu mediul de afaceri" (pentru detalii), organizata de HR Club si al carei invitat de seama a fost Paul Evans, profesor de Comportament Organizational la INSEAD.
PS: Pentru poze, intrebati-l pe Olivian:)

New toy

2009-09-08T19:19:00.004+03:00

Pentru pasionatii de prelucrat poze si imagini, site-ul urmator se poate dovedi util:

Photofunia

When there’s an elephant in the room, introduce him!

2009-08-06T21:04:00.006+03:00

Nu am rezistat tentatiei de a-i urma propriul sfat, asa ca i-am prezentat filmuletul mai jos:
Randy Pausch - despre cum poti sa iti atingi visurile copilariei
...alaturi de alti 23 de elefanti, pe care nu ai cum sa-i ignori.
Despre ce ne vorbesc ei? Puteti sa va dati seama singuri dupa urmatoarele:
- "The key to life is running & reading." (Will Smith)
- "Stay hungry. Stay foolish." (Steve Jobs)
- "When you're screwing up and nobody says anything to you anymore, that means they've given up on you." (Randy Pausch)
- "Brick walls are there for a reason. The brick walls are not there to keep us out. The brick walls are there to show how badly we want something. Because the brick walls are there to stop the people who don’t want something badly enough. They are there to keep out the other people." (Randy Pausch)

Upgrade your presentation

2009-07-23T21:34:00.002+03:00

De fapt, primul lucru pe care ar trebui sa-l includem pe lista de prioritati este sa invatam sa facem o prezentare buna - si fac referire la un simplu si fizic fisier.ppt. Din istoricul meu de indelungata interactiune cu astfel de prezentari, maxim 50% din ele respectau niste reguli decente, de bun-simt privind continutul sau design-ul lor. Greselile sunt nenumarate (si va invit sa completati lista), dar cele care m-au izbit cel mai des sunt: prea multa informatie/slide, prea multa animatie/slide, prea multe culori/slide sau grafice greu de descifrat...ca sa nu mai amintesc de cititul de pe slide, dar intru deja in alta categorie de greseli.
Odata ce am atins standardul de calitate la acest nivel - si am primit "certificatul" din partea publicului - descoperim ca se poate si mai bine. Noi, adica cei care nu suntem IT-isti de formatie (sau deformatie) profesionala.
Si, dupa ce am intrebat un prieten, am facut cunostinta cu prezi. Pentru cei familiarizati cu Corel, e acelasi concept de masa maaare de lucru, unde iti poti aranja tot felul de obiecte si poti stabili care sa fie traseul "plimbarii" printre ele, poti aduce in atentia publicului mai usor anumite obiecte prin optiunea de zoom. N-am reusit sa ajung la fundul sacului in ce priveste avantajele acestui program, asa ca va invit sa le descoperiti singuri. Si, eventual, daca gasiti unele noi si utile, sa ma anuntati si pe mine.

Ce faci cand scoala nu te ajuta?

2009-07-12T16:12:00.004+03:00

Te apuci de alta scoala. Diferita de ceea ce esti invatat pana atunci ca ar trebui sa insemne o scoala. Pentru ca ai aflat deja ca tipologia clasica a elevului silitor cu note mari de la un capat la altul - si ultimul tinde sa se tot extinda de la facultate la master si doctorat - nu mai are succes decat in filmele de Hollywood in care geek-ul cu ochelari evadeaza din dulapul incuiat si il invinge in sfarsit pe starul echipei de fotbal (sau ceva de genul asta).
Scoala la care ma refer este mult mai concentrata pe un domeniu de activitate, fara a-ti umple capul cu informatii inutile, pentru simplul motiv ca profesorul are nevoie de ore la catedra ca sa-si ia salariul. De aceea, la inceput s-a dovedit a fi mai greu de intrat, prin comparatie cu timpul pierdut la ghiseul unde se depun dosare din coltul de pe stanga din ASE - de unde si asteptarile au fost mai mari. Da, dar nu degeaba, pentru ca acum am ocazia sa intalnesc oameni care isi impartasesc din experienta lor voluntar...si se vede diferenta de interes.
Nu ai cum sa nu inveti ceva! Chit ca e vorba de diferenta dintre "incompetentul simpatic" si "nemernicul competent" ori varianta light a SWOT-ului, sau asa-numitul GUBA (Vodafone people should know this), tot pachetul de informatii vine infasurat intr-un ambalaj de exemple din realitate. Adica loveste fix in punctul in care sistemul clasic de invatamant scartaie puternic...pe alocuri asurzitor.
Scoala la care ma refer eu se numeste HR Club Next Generation si da, este o simpla scoala de vara, prea scurta dupa parerea mea, pe HR. Si daca o sa cautati, sunt convinsa ca o sa gasiti numeroase alte scoli axate pe domeniul care va intereseaza. Iar inainte sa gasiti argumente care sa va confirme eventual eticheta lipita ante-factum pe "o scoala de vara", incercati macar o data.
Pentru ca mai e ceva ce am invatat eu de aici: to ASS U ME ...inseamna si ca "There is an ass between you and me" (Multumesc, Ciprian).

De vacanta

2009-07-07T20:17:00.002+03:00

Pentru cei cu aceeasi dorinta de a vedea cum arata si restul lumii, un intreprinzator inspirat si-a creat un site gen youtube, dar axat pe turism. E de vazut...atat site-ul cat si cateva dintre locurile filmate.
Tvtravel

Tarja Turunen back

2009-05-26T21:16:00.004+03:00

Acum cativa ani mi-a parut rau ca a fost nevoita sa paraseasca trupa Nightwish, mai ales ca nu a facut-o tocmai intr-o maniera placuta. Am redescoperit-o acum cateva zile, dupa o lunga absenta in playlist-ul meu (cam tarziu, stiu) si am ramas tare incantata. Ascultati si voi.
Tarja - I walk alone

Get her!...him?!

2009-05-25T22:06:00.003+03:00

E tragic cat de amuzant poate fi.

Ce alegem: scopul sau mijloacele?

2009-05-14T16:31:00.004+03:00

Azi mi-am adus aminte că nu am mai scris de mult timp pe blog; motive există, scuze se găsesc. Scuze de altfel se găsesc cam pentru orice manifestare de comportament a oricui, efortul adevărat constă în a le găsi pe cele mai bune. Rişti însă să te pierzi în ele şi să ignori ceea ce de fapt contează: comportamentul este doar o manifestare de caracter. Iar în vremurile cele mai grele – dacă vreţi, de criză – se cunoaşte cel mai bine caracterul şi valorile după care se conduce o persoană/organizaţie/societate. Poţi să alegi să le ignori o perioadă, dar cu cât mai lungă va fi, cu atât mai neplăcută va fi trezirea la realitate.
Dacă ne uităm în jurul nostru, o să constatăm că majoritatea ne conducem după principiul „vrem mai mult şi mai bun...şi dacă se poate cât mai repede”. Ca la restaurant, numai că nimeni nu vrea să-şi asume rolul de chelner. Bine, hai, facem o excepţie dacă discutăm de tiparul „Bamboo”, dar doar de dragul bacşişului.
Organizaţiile au înţeles acest lucru şi s-au adaptat şi ele din mers. Şi au avut succes, sporind cu drag valorile de consum. Cât timp ochii au rămas îndreptaţi spre rezultate, totul a fost roz. Comportamentul din spatele lor nu a prezentat interes pentru nimeni, a fost considerat o preocupare banală a celor câţiva neadaptaţi social şi pus într-un sertar deoparte.
Criza doar a deschis sertarul şi mulţi dintre noi ne arătăm acum scârbiţi de ce s-a ascuns acolo. Cam acelaşi sentiment l-am avut astăzi când am citit în presa că una dintre companiile-guru din IT – pentru curioși, Intel – a fost sancţionată de CE pentru practici anticoncurenţiale; mai precis, a îngrăşat conturile unor alte companii-guru pentru a folosi produsele proprii şi nu ale concurenţei. Nu departe de amenda primită de Microsoft acum ceva ani pentru abuzarea de poziţia dominantă pe piaţă.
Şi eu care mă amuzam atunci când am auzit de ultima invenţie în materie de training-uri pe resurse umane – „cum să-ţi sapi colegii de serviciu”, ca să te asiguri că nu eşti dat afară.

Testul de cariera

2009-03-28T18:57:00.000+02:00

Un test interesant, despre ce domeniu de activitate ti se potriveste mai bine:
testul de cariera

Voluntariatul ca o femeie usoara

2009-03-26T16:28:00.008+02:00

Orice campanie de voluntariat atrage si paraziti care vor sa si-o treaca in palmares. Cu cat vizibilitatea media e mai mare, cu atat si "greutatea" publica a acestor personalitati e mai evidenta. Fenomenul a devenit atat de firesc, incat am ajuns sa judecam campania in sine dupa numarul si importanta unei maini de oameni ce au statut de "persoana publica/ete ca m-am vazut si vedeta!"
L-am vazut pe X-ulescu ca planta copaci la TV, data viitoare ma duc si eu, cine stie...macar pot sa ma laud dupa, ca am fost acolo cu X, care, de fapt, nici nu e asa frumos ca la TV. Si uite asa creste spiritul civic si gradul de implicare sociala a romanilor
Cum insa o mana se spala pe alta...si vanatorii aflati vesnic in campanie de imagine profita de listele deja profesioniste de "ajutoare" pe care le-au oferit - cum indrazniti sa sugerati altceva - total dezinteresati. Cum ar veni...desi am ajuns presedintele Senatului, nu am uitat de unde am plecat!
Din afara, roata pare ca se invarte si toata lumea are de castigat de pe urma acestei situatii. Numai ca, la fata locului, dincolo de ceea ce se vede la televizor, mai sunt acei cativa voluntari sinceri, care cred in ceea ce fac si nu asteapta vreo recompensa pentru ca o fac; acestora, spectacolul mediatic le provoaca mai degraba un usor dezgust, care pe termen lung le va insufla reticenta in a mai participa la astfel de campanii. Sa-i vad atunci pe acesti fanfaroni, cand o sa se vada nevoiti sa si munceasca, nu doar sa se fotografieze la locul faptei cum planteaza mandri un singur copac intr-o groapa deja sapata si apoi sa vorbeasca o ora intreaga despre ce cred ei legat de voluntariat. Oricum, sunt redundanti, ca deja am aflat.

They love NY

2009-03-12T21:33:00.003+02:00

Ma intreb, cum ar arata acest filmulet daca ar face trimitere la Bucuresti?

Voi ce credeti ca ar trebui "mimat" atunci?

Video bluff

2009-03-11T17:38:00.002+02:00

Se spune ca ii suntem datori tehnologiei pentru multe din informatiile la care avem astazi acces. Atunci, de ce sa nu o folosim, nu? Am avut, deci, curiozitatea si rabdarea sa vizionez o inregistrare a unei sedinte a Consiliului General al Primariei Municipiului Bucuresti (arhiva exista pe site-ul primariei pentru doritori), ca sa ma conving de gradul de importanta sociala a ceea ce fac ei acolo. Din pacate, cine le-a impus obligatia de informare publica nu le-a explicat si faptul ca e un instrument numa' bun pentru a-si cladi/darama imaginea publica.
Primul aspect care sare in ochi precum capra grasa din curtea vecinului e blatul dintre reprezentantii partidelor atunci cand branza se transforma in cascaval. Astfel, aflam ca atunci cand e vorba de ocuparea unor functii, numarul de locuri disponibile coincide grosolan cu numarul de propuneri. Imparteala ramane, evident, in culise, spectacolul public priveste doar consensul in interesul cetateanului mimat prin vot.
Tot publica e si pierderea de vreme pana se ajunge la o forma finala a ordinii de zi (pentru persoanele obsedate de propria infatisare, ar fi necesar aici un prospect care sa avertizeze despre pericolul aparitiei ridurilor in acest interval). Cei mai slabi de inger probabil renunta.
Al doilea aspect vizeaza o persoana: un "bagator-in-seama", situat inevitabil langa cel ce conduce sedinta. Ce face el? Noteaza permanent ceva intr-o agenda, de parca el n-a auzit de tehnologie. Iti da insa ocazia sa observi ghiulul gros de aur (?) de la mana dreapta si butonii ce se asorteaza la eveniment ca nuca-n perete. Obosit, mai face din cand in cand cate o pauza pentru a-si odihni privirea pe pereti.
Cel de-al treilea aspect ne releva amploarea reducerii cheltuielilor bugetare si a masurilor de austeritate: prezenta unui singur microfon pe masa, nevoit sa se plimbe de la un (ne)cuvantator la altul.
Si, in fine, al patrulea aspect e si cel care ofera tabloul complet al imbecilitatii dep. de PR/comunicare/tehnic/lor. Filmarea nu este intrerupta in pauza, ci este indreptata cu incapatanare statica spre peretele unde troneaza sigla C.G. - prostie, prostie, da' macar e brand-uita. Si pentru ca nici macar nu si-au taiat microfoanele din dotare, uite cum putem noi, cetatenii de rand, sa mai aflam cate ceva din culise: replici care incep de la "Da' de ce am facut pauza?", contin multi de "ba'...", pana la "Da' de ce sa nu negociem?", "lasa-ma dreacu'!", sau "Suna-l pe... sa ne mai dea un loc".
Concluzia? La sfarsit, pe lista cu functii a mai aparut unul...sau erau doi?

Modalitatea de plata a concediilor medicale

2009-03-04T18:56:00.004+02:00

Teoretic si la nivelul simtului comun, toti intelegem principiile dupa care functioneaza sistemul de plata a concediului medical. Mai precis: ai avut ghinionul sa fii nevoit / sau norocul sa cunosti un medic descurcaret ca sa apelezi la acest tip de concediu, sa zicem timp de o saptamana (termen ales cu scop didactic, deoarece sistemul se repeta si pentru celelalte saptamani), atunci primesti o suma, numita indemnizatie de concediu (in majoritatea cazurilor, de 75% din venitul mediu calculat pe ultimele 6 luni) pe cele 5 zile lucratoare din cele 7 ale saptamanii. De obicei, cele 2 zile "omise" de la plata indemnizatiei sunt zilele libere de weekend, dar nu obligatoriu. Oricum, zilele de repaus saptamanal.
Numai ca... o prima exceptie de la regula, pe care de altfel o consider la fel de evidenta, o constituie zilele de sarbatoare (declarate nelucratoare prin lege) - mai precis, daca te imbolnavesti chiar de Paste, Craciun, 1 ianuarie etc., atunci pentru exact aceste zile nu primesti indemnizatie de concediu pentru ca, nu-i asa, atunci nu lucrai oricum?!
Cea de-a doua exceptie se refera la programul de lucru dupa care functionezi ca salariat. Majoritatea lucram 8 ore/zi, 5 zile/saptamana - de aici cele 5 zile clasice de indemnizatie.
Dar daca ai un program mai special, in ture de exemplu, in care ar trebui sa te prezinti doar 4 zile din 7 la munca, atunci doar pentru cele 4 zile primesti si indemnizatia de concediu. Cu alte cuvinte, zilele nelucratoare potrivit programului de lucru, pe care ar trebui sa-l afli la inceputul lunii, sunt scutite si ele din acest calcul.
Probabil ca dintr-un punct de vedere juridic, rationamentul este logic si legal. Numai ca din punctul meu de vedere ca fost si posibil pacient (cu o istorie buna de'un roman intr'ale patitului unde nimeni nu pateste nimic) nu e tocmai util. Pentru ca zilele de stat in pat se trateaza cu medicamente, vizite si spagi la spitale, tratamente nedecontate de casa de asigurari si o gramada de alte proceduri care nu au buton de "pause" in zilele cunoscute de dinainte ca fiind nelucratoare. N-ar fi mai util atunci un "concediu de refacere/insanatosire"?

AdRevolution & Teach me 4

2009-02-17T16:33:00.004+02:00

Un proiect drag mie a ajuns in acest an la a patra editie. Si nu ma refer atat la aplaudatele, popularele gen "sora mai mare" conferinte AdRevolution, despre care orice student pasionat de publicitate a aflat deja, ci la workshop-urile care le urmeaza, sub titulatura de "Teach me".
Asa ca ii urez "La multi ani, ma bucur ca deja mergi pe propriile picioare!"
Pentru detalii, accesati: AdRevolution.
Un eveniment marca Advice Students. Va salut.

Eu-l de birou

2009-02-09T18:03:00.003+02:00

Pentru ca ne laudam a fi personalitati asa de puternice, ar trebui sa ne punem amprenta fie ca vrem sau nu asupra spatiului in care suntem mai mult sau mai putin constransi sa functionam. Iar "biroul personal" nu poate face exceptie. Teoretic, cel putin.
Am de la un timp obiceiul sa studiez mai bine decat insiruirea de litere care, in mare, spun aceleasi lucruri apocaliptice despre criza economica, pozele in care ne este infatisat un membru marcant al mediului de afaceri romanesc. Ca e si asta o tehnica de cosmetizare, profesionalizata de la inventarea Photoshop-ului,nu e neaparat ce ma intereseaza.
Mie imi plac pozele "de birou". Biroul e cel care mie imi spune ca nu esti credibil daca te lafai intr-un fotoliu de piele inconjurat de mobila al carei target e segmentul de lux, in timp ce-mi povestesti despre recesiune si somaj. Planta neaparat naturala amplasata discret intr-un colt, ca sa sugereze cumva un transfer de caracteristici, e doar pusa acolo ca sa "incalzeasca" altfel austerul birou de sef. Ar trebui sa-ti dea de gandit daca niste specialisti in domeniu n-au gasit la tine altceva sa-ti proiecteze imaginea calduta de om bun decat o planta.
Mai ales imi place grandioasa biblioteca, eventual cu editii rare si de lux ale unor carti cu adevarat remarcabile. Parca iti imprumuta putin din eruditia lor, nu? Te fac sa pari mai destept...sau cel putin mai cult. Asta era de altfel si ideea.
Totul subliniat de mobila inchisa la culoare, ca sa sublinieze fermitatea, puterea si sobrietatea ta de sef. Exact, cel care are ultimul cuvant. Intotdeauna.
Iar, mai in detaliu, pe birou iti afirma statutul socio-profesional una din urmatoarele: o agenda incarcata, un telefon cu functii moderne gen video-conferinte, o cutie plina de carti de vizita ale unor oameni la fel de importanti ca tine si altele asemenea.
Si, cu toate ca esti atat de ocupat, pe birou este o permanenta stare de ordine si curatenie. Ele iti potenteaza latura responsabila si organizata a personalitatii.
Inca mai caut o imagine care sa aiba curajul si personalitatea de a iesi din acest tipar.

And the winner is: "orfelinatele"

2009-01-31T23:23:00.002+02:00

La o intrebare banala nu se poate raspunde decat banal, in cazul in care intrebi o minte la fel de banala. Cum ar fi de exemplu: "daca as/ai avea o X suma - mare - de bani, ce as/ai face cu ei?"
Sa vedem...atat de multe optiuni...o sa aleg varianta mai putin oficiala la "as construi autostrazi", ca sa nu creada ca ma dau importanta, deci, aleg - "o sa calatoresc in toata lumea, dar mai ales o sa construiesc orfelinate, azile de batrani si azile pentru animale". Gata, acum clipesc frumos din genele mustind a rimel, in timp ce intredeschid putin buzele ca sa vada ca sunt interesata si baiatul e al meu.
Am avut un puternic deja-vu al unei scene dintr-un film mai vechi - Miss agent secret or something: si ce va doriti pentru lume? - ""WORLD PEACE". Si chiar daca ai incerca sa raspunzi altceva, banalitatea celorlalti care continua sa te tinteasca cu privirea de parca ai iesit din tort la petrecerea gresita te obliga sa adaugi la sfarsit "world peace".
In astfel de momente imi aduc aminte ca mediatizata emancipare a femeii se traduce pentru unele dintre ele ca emancipare in pretentiile de intretinere de catre un barbat. Cum ar fi, n-au stiut cum sa spuna mai convingator ca vor mai multe de la el si i-au spus emancipare, ca au studiat relatii publice si stiu acum care-i diferenta dintre comunicare si manipulare.
Pana la urma, atata educatie degeaba.
Si pentru ca mi-a placut si se potriveste, va citez si voua din ultima carte pe care am citit-o (U. Eco - Pendulul lui Foucault) "Cred ca devenim ceea ce tatal fiecaruia dintre noi ne-a invatat in acei timpi morti, cand nu se straduia sa ne educe".

Cum pasivitatea genereaza monstrii

2009-01-15T20:11:00.008+02:00

Pana mai acum cateva ore habar n-aveam de structura sistemului de pensii si nici nu manifestam un interes deosebit ca sa ma informez pe aceasta tema. Si poate as fi ramas in bezna nestiintei mele daca nu se facea in media asa mare caz de ultima ordonanta data de nou-criticatul Guvern al lui Boc.
Ca sa-mi recunosc ignoranta, nici cand auzeam altadata de sumele gen "Gulliver in tara piticilor" ce vizau anumite pensii de pe la noi n-am miscat un deget...pe principiul ca, pana 'oi ajunge eu pensionaaara...acum ma gandesc ca asa-ti trebuie, meriti, daca n-ai facut nimic!
Si totusi, dupa o banala cautare pe Google am gasit nu mai putin de 7!!!! categorii profesionale in Romania care functioneaza dupa alte legi, cica "speciale", in ceea ce priveste valoarea pensiilor. Iata-le:
1. magistrati
2. parlamentari si functionari publici parlamentari
3. personal aeronautic civil
4. diplomati
5. angajati MIRA (jandarmi si politisti)
6. armata
7. avocati (ei au Casa de Asigurări a Avocaţilor din România)
Ce le face asa speciale? Pai, sa luam de exemplu faptul ca majoritatea dintre ele prevad un cuantum al pensiilor la 80% din salariul incasat pe o anumita perioada (care salariu stim ca nu e mic....), in timp ce pentru popor, valoarea abia a ajuns anul acesta la 45% din salariul mediu brut!
Dar si mai special este faptul ca unele din aceste categorii nu isi primesc preamareata lor pensie in conformitate cu contributiile lunare din salarii, pentru ca aceasta le provine din alte bugete decat bugetul asigurarilor sociale. Bugete sponsorizate din banii cui credeti voi?

Criza e doar o schimbare de paradigma

2009-01-10T01:32:00.005+02:00

E o perioada in care ne place sa vorbim despre criza - de la maturatorul de strada ingrijorat ca nu-si mai incaseaza tichetele de masa la inceputul lunii (ca o paranteza, aceeasi prevedere se regaseste cel putin in alte 2 OUG emise in 2006 si 2007, dar aparent nu s-au si aplicat, ce ne face sa credem ca se vor aplica acum?) pana la colonelul/generalul din MIRA pus in situatia jenanta de a nu-si mai permite o excursie de 7 zile la Burj Al Arab (ci doar de 3 zile) pentru ca nu mai pune plus intre pensie si salariu.
Criza a devenit pana la urma o modalitate de socializare, ca si fumatul; mai ales ca incepand de la 1 ianuarie fumatorii se vad nevoiti sa se supuna unor conditii si mai vitrege. Asa ca, de ce sa iesi afara pe frigul asta sa tragi un fum (ca apoi sa stai la cozi interminabile sa-ti iei medicamentele pe retete compensate; unde mai pui ca trebuie sa te trezesti de la primele ore ale diminetii pentru a invinge competitia cu cei mai trecuti de prima tinerete, care au un antrenament serios in domeniu), mai bine ramai inauntru si te conversezi despre criza. Doar toti vorbesc despre asta si aproape uita ca e mai important ce se face pe aceasta tema. Printre cele cateva actiuni nobile pe care le-am gasit s-ar inscrie:
- angajatii "de seama" ai bancilor la limitele falimentului se recompenseaza pentru bunul mers al buzunarelor proprii prin excursii in locuri cat mai exotice; exotic e de fapt un atribut al preturilor platite de stimabilii contribuabili la bugetul de criza, constituit tocmai pentru a le salva scaunele lor confortabile de pe care sa gandeasca in continuare cu fundul (da, dar e fund de manager!)
- reprezentantii industriei porno americane cer ajutor de la stat pentru a face fata crizei, ca, deh: "Americanii pot trai fara masini si alte lucruri de felul acesta insa nu pot trai fara sex!"Uite ca n-am auzit inca de credit pentru papusi gonflabile...sau astea intra tot la credite de nevoi personale?
- la vremuri de criza, masuri de criza: persoane bine intentionate isi sporesc cel mai probabil veniturile prin practicarea traficului de arme ce sustine proaspatul razboi din Fasia Gaza
Si acum o veste buna (ca s-o citez pe fata de la meteo):
- sezonul de reduceri a fost devansat cu cateva saptamani bune pentru a incuraja consumul
Pentru cei care vor sa auda si o alta versiune despre criza, accesati link-ul de mai jos si aveti rabdarea de a asculta macar jumatate din documentar...iar daca sunteti amatori de subiecte conspirationiste il puteti urmari chiar in intregime ...sa-mi spuneti ce parere aveti dupa.
Aveti aici link-ul cu pricina (sau il gasiti si pe DC++).

Cine-i asteapta pe colindatori?

2008-12-18T20:51:00.005+02:00

Iar vine Craciunul; il simt in vibratia colindelor ce-mi incanta diminetile la metrou,il vad in agitatia casutelor de lemn nou-construite pe trotuarele inguste din zonele mai cu dichis ale Bucurestiului sau il miros in casa dupa ce mi-am umplut camera cu lumanari de sezon (asta e, sunt fata, se scuza)...
Si tocmai pt ca de multi ani n-am mai simtit spiritul Craciunului - pe care, in treacat fie spus, nu-l intalnesti decat in provincie sau la tara, cum le place bucurestenilor cu conceptii inguste sa spuna - o sa ma concentrez ca sa-l pastrez cat mai mult, fara sa iau seama la ce se intampla in tara zilele astea:
- strategia "fa-te frate cu dusmanul pana treci puntea" sau "alianta PSD-PDL pana umpli buzunarul"
- licitatie cu strigare "cine da/ia mai mult" pentru impartirea ministerelor
- Elena Udrea la Turism???
- Tariceanu care in ultimele sedinte in fotoliul prim-ministerial isi aproba prelungirea pe viata a vizei diplomatice
- uite criza (avem nevoie de un economist capabil sa ia masuri stricte), nu e criza (marim salariul minim, marim pensiile, construim km de autostrazi, ridicam locuinte pt tineri)
Probabil ca in graba lor de a pune tara la cale, nu mai au timp sa simta spiritul de sarbatoare. Si pentru ca m-am decis sa nu fiu eu cea care se preocupa pentru bunastarea lor, il las (din nou) pe Tudor Gheorghe sa-i colinde.

Vin colindatorii

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

Gazdelor crestine sa-i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat li-i glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa v-apuce frica lerui ler,

Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.

Imagine being different

2008-12-04T18:52:00.007+02:00

Citand un cantec celebru: "Imagine all the people"...and we sure are a lot of people.
Pe care ne este imposibil sa-i cunoastem, macar ca ne straduim sa folosim la maxima lor utilitate tehnologiile informationale ale epocii (post)moderne. Cei mai multi dintre noi ne limitam la a-i raporta pe ceilalti la un etalon de masura, iar ceea ce masuram este distanta de un asa-zis "normal" construit pe fondul propriei culturi. Cand distantele sunt oarecum echivalente, le incadram in stereotipuri.
Stereotipurile functioneaza mai ales atunci cand avem doar informatii tangentiale, de a doua sau a treia mana, favorizate fiind de atitudinea "lenesului confortabil", "warm and fuzzy on the outside", care emite pornind de la ele judecati de valoare.
Problema se complica si mai mult atunci cand, la o prima analiza, realitatea (sau prima impresie) le confera acestor stereotipuri valoarea de adevar.
Ca exemplu practic:
Ca italienii si spaniolii vorbesc mult (si nu neaparat in mod deschis) banuiam.
Ca polonezii sunt mai rigurosi stiam.
Ca bulgarii sunt (sau se promoveaza ca fiind) "smecheri" mi s-a mai spus.
Ca "tinerii din ziua de azi" se dedica practicarii/consumarii diferitelor vicii citesc zilnic in privirea amara a celor trecuti deja de aceasta etapa.
Dar, in final, toata aceasta imagine nu este decat o constructie a gandirii mele, raportata la normele si cutumele preluate inconstient din practica societatii romanesti. In exemplul de mai sus, cuvantul "barfa" este strict o categorizare romaneasca, ea s-ar traduce intr-un limbaj de circulatie universala prin "socializare".
Pentru cei care au aceeasi tendinta ca si mine de a-i transforma pe ceilalti in obiecte ale gandirii noastre, cred ca ne-ar fi mult mai usor daca i-am considera doar ca subiecte de investigare (iar pentru cei ce apreciaza putina etica, puteti citi diferenta kantiana dintre a trata omul ca subiect/scop si nu ca obiect/mijloc). In acest fel, nici nu riscam sa avem prea multe/mari asteptari de la ceilalti.
Iar daca nu ma credeti pe cuvant, puteti testa voi insiva aceste stereotipuri prin participarea la propriul program de exchange. Pregatiti-va sa fiti surprinsi.
Mai jos sunt cateva poze din Letonia, de altfel si motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic aici pe blog in ultima vreme.

Apel pentru reinventarea limbii romane

2008-11-01T17:15:00.005+02:00

Stiu ca acelasi lucru poate fi privit din mai multe unghiuri si ofera imagini diferite pentru persoane diferite. Iar daca ne referim la limba noastra draga, atunci sunt de acord ca ea e plina de polisemii, nuantari de sens, figuri de stil...y get my point.
Dar asta nu inseamna ca ne putem apuca acum sa reinventam dupa bunul plac si mai ales in functie de propriul interes cele mai uzuale cuvinte ale limbii romane. Cum ar fi, de exemplu, expresia care pana acum mi s-a parut banala "precum si": "Ana are mere, precum si pere" - cam ce sens are pentru voi? Ca pentru mine e clar ca bunaziua ca Ana are mere si pere - ambele fructe, e o expresie ce stabileste un raport copulativ, ca sa ma exprim in termenii Dex-ului.
Am aflat cu stupoare ca cei ce se ocupa cu interpretarea textelor legilor de la noi (si mai si primesc o gramada de bani pentru asta) au cu totul alta parere. Adica, desteptii Curtii Constitutionale au admis ca banala expresie amintita "precum si" are mai degraba sens de "sau". Ana are doar mere...."precum si" e suficient sa indeplinesti o singura conditie, alternativ, nu cumulativ, cum ar fi fost normal. Si uite cum un grup nou de persoane cu totul "dezinteresate" reuseste sa fie eligibil si cu drept de dat cu subsemnatul.

Noi sa fim sanatosi

2008-10-22T21:07:00.002+03:00

Off, uite ca nu pot sa ma abtin...
Printre redactat articole, trimis mail-uri si aplicat efecte in Corel, n-am reusit sa retin prea bine la ce se referea exact propunerea televizata a unuia dintre mai marii tarii (?), dar cateva ore mai tarziu, aceeasi faza imi trece prin minte: "despagubirea victimei unui malpraxis se va face in functie de statutul socio-profesional al acesteia". Adica unui medic ar trebui sa-i tremure constiinta atunci cand taie de exemplu un ministru/director/mare mahar, dar daca are un moment de blocare gen Ciomu deasupra mesei pe care zace un muncitor (cu titlu generic), asta e, ghinion..lasa ca nu-i asa mult de plata. Trece.
Probabil s-au gandit ca nu primesc suficienta spaga de la saracii muncitori, asa ca au gasit o modalitate fie sa-i descurajeze sa se mai prezinte la doctor, fie sa vina cu punga/buzunarul plin. Nu este una dintre cele mai bune masuri care sa se inscrie pe linia descurajarii spagii, mai ales atunci cand pacientul nu are o slujba de asa mare greutate in bilantul impozitelor de stat.
Asta ca sa privim din perspectiva medicilor, ca daca ne intoarcem spre pacienti, cred ca oricum un om cu pregatire superioara are sanse mai mari sa-si gaseasca altceva de lucru in conformitate cu noua lui stare fizica (in caz de ceva lipsa...Doamne' fereste) decat muncitorul limitat de multe ori la o munca fizica, ce nu presupune stat cu fundul pe un scaun de piele.
Vorba unei colege: in viata trebuie sa stii cand sa te nasti - cu picioare urate cand se poarta lung si cu picioare frumoase cand se poarta scurt (ca, deh, asta e un criteriu din ce in ce mai apreciat pe scara socio-profesionala).

Atentie, se circula pe 3 benzi

2008-10-20T18:31:00.002+03:00

Acum cateva zile, un prieten mi-a atras atentia asupra "numeroaselor" critici pe care nu mai contenesc sa le aduc asupra personalitatii conationalilor nostri. Si uitandu-ma in urma, trebuie sa recunosc ca avea dreptate: admit ca am anumite frustrari legate de personalitatea romanilor si mai ales in ceea ce priveste comportamentul lor civic. Mai precis, absenta comportamentului lor civic.
Ne-am invatat ca daca nu se sanctioneaza corespunzator, atunci e permis...si daca e permis, atunci sa ne si distram pe seama sa...iar daca noi ne putem distra, de ce sa nu-i deranjam pe ceilalti?
Dar pentru ca orice regula are si o exceptie, trebuie sa recunosc o fapta care mi-a oferit o extrem de placuta senzatie de "uite ca se poate": chit ca s-a intamplat in ceasul al 25-lea (in prelungiri, dictate de arbitrul sfintei-campanii-electorale), primarii a doua sectoare din Bucuresti s-au gandit si la nervii consumati de soferii din trafic si au decis sa le ridice masinile celor parcati neregulamentar pe prima banda de circulatie, ingreunand astfel si mai mult un trafic deja demn de o cursa de melci. Nu m-a interesat sa aflu de la ce partide sunt cei doi primari, dar sper ca restul de patru vor lasa orgoliile electorale deoparte si vor copia masurile colegilor lor.

Exercitiu de imaginatie

2008-10-03T19:24:00.005+03:00

Sa zicem ca esti un avocat (ca functie, nu conteaza genul persoanei ce o ocupa)...si ai destule cazuri pe rol cat sa te tina ocupat si multumit. Si intr-o zi, nu stii ce te apuca, si vrei sa faci o fapta buna, uite asa, pentru ca inca mai ai incredere ca nu toti vor sa exploateze omul de langa ei.
Drept urmare, accepti sa scrii pe gratis (nu primesti niciun ban, da?!) intr-o revista de specialitate, care tocmai incepe sa se distribuie pe piata gratuit. Eh, nu chiar gratis la nesfarsit, ci doar asa, cateva luni, pana se prinde publicul ca merita citita!
Si trece o luna, trec doua,...mai multe. Se constata ca revista are succes si, deci, se poate cere bani pe ea.
Toate bune si frumoase pana aici!
Probabil iti imaginezi deja cati bani o sa primesti tu. Simplu, niciun banut; nu asta era problema pe care vreau sa o dezbat aici. O sa lucrezi in continuare pro bono.
Dar sa mai zicem ca, pana in momentul X, patronii revistei faceau gestul de curtoazie sa-ti trimita, lunar, numarul de revista in care ti-ati adus si tu contributia.
Numai ca: din momentul X, revista cere din partea clientului niste banuti (multi, comparativ cu alte reviste de pe piata), iar tu esti acum si, oarecum, in opinia lor, un CLIENT! Deci trebuie sa dai acei banuti.
Adica, da, sa platesti o revista in care vei continua sa scrii pe gratis! Iar mailul care te anunta acest detaliu imbucurator, te mai anunta ca peste cateva zile iti expira dead-line-ul la urmatorul articol. Intrebare: il mai trimiti?
Si, da, pana aici poate ajunge tupeul in Romania. Din pacate, nu e doar un exercitiu de imaginatie.

Povestile din spatele numelor

2008-09-24T18:13:00.007+03:00

Ca un bun cunoscator de desene animate ce ma laud a fi (told y I was a fan, didn't I?), am descoperit prin periplul meu printre personajele haioase ca stau, unele dintre ele, mai bine decat creatorii lor la capitolul brand personal – adica acele cateva calitati pe care orice copil i le recunoaste si trezit din somn.
Imaginea pe care si-o promoveaza personajul meu favorit a fost sintetizata de el insusi: „Bring it on!”:

Dar nu despre replici celebre vreau eu sa vorbesc, ci despre nume, mai mult sau mai putin celebre – si despre povestile necunoscute din spatele lor.
Personajul din imagini se numeste Cuzco. „Cuzco” a fost insa si numele capitalei imperiului Incas, despre care se spune ca a fost infiintat in secolul XI. Orasul exista de altfel si astazi in Peru.
In acelasi registru, un alt nume, Persepolis, a fost si capitala Imperiului Persan din antichitate. Numele provine din limba greaca si inseamna „Orasul persilor”.
Cine n-a auzit de Winnie-the Pooh? Dar el este si numele unui ursulet real, orfan, originar din Winnipeg (Canada), salvat de un medic veterinar ce facea parte din trupele militare transportate spre Europa, in 1914. Acesta a cumparat ursul pentru 20 de dolari, devenind astfel mascota brigazii. In drumul spre Anglia, a preferat insa sa il lase pe Winnie la Gradina zoologica din Londra.
Pisoiul din Tweety, Sylvester, isi regaseste numele in insasi denumirea speciei sale : Felis sylvestris inseamna „pisica salbatica de padure ce se afla pe continentul european”.
Shrek este inspirat din personajul principal al cartii ilustrate ce-i poarta numele, scrisa in 1990, insemnand in limba germana "frica" sau "teroare". In povestea originala, Fiona este si ea un capcaun verde, desi numele sugereaza in celtica "alb", "palid".
Un alt nume celebru, „Yahoo” isi are inspiratia in povestea calatoriei lui Gulliver in Tara Cailor, unde se intalneste cu acele fiinte inferioare cailor rationali, lacome, rautacioase si invidioase, aflate mereu pe picior de cearta si dedicate implinirii nevoilor primare din piramida lui Maslow. Carcotasii fara imaginatie probabil ma vor contrazice: Yahoo vine de la "Yet Another Hierarchical Officious Oracle".
Dupa toata aceasta documentare, mi-as fi dorit si eu un nume mai "singular", care sa nu ridice probleme de cautat prin imaginatie dupa combinatii pentru gasirea unei adrese de mail disponibile. Bine ca brandul personal doar incepe prin nume.

Omul este condamnat la libertate

2008-09-23T20:01:00.005+03:00

Motivarea membrilor unei organizatii isi gaseste din ce in ce mai des un timp de reflectie pe ordinea de zi a managerilor acesteia. De la managementul clasic pana la cel modern si post-modern, au fost dezvoltate mai multe teorii referitoare la cea mai buna modalitate prin care ne putem tine angajatii la un nivel satisfacator de buna-purtare.
Doua dintre mai sus-amintitele teorii, Teoria X si Teoria Y, fac referire la gradul de acceptare a muncii al individului si necesitatea managerului de a (nu)-l constrange sa-si indeplineasca sarcinile prevazute in fisa de post...si nu neaparat numai.
Managerii romani au fost acuzati in multiple ocazii ca promoveaza Teoria Y, in timp ce pun in practica Teoria X, controland, amenintand si pedepsind. Dar eu zic sa facem un experiment: sa intrebam un esantion reprezentativ din angajatii acestia asupriti, cat la suta sunt capabili sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor, au initiativa si ambitia luarii unei decizii. N-as vrea sa fim dezamagiti afland ca o mare parte din ei se lauda cu aceeasi teorie (Y), dar se comporta dupa principiile celeilalte, asa, ca e mai comod. Iar galagia e pur si simplu de imagine (vedeti ce galagie e acum in pre-campanie electorala).
A nu se intelege ca iau partea "directorilor" cu aere de superioritate. Doar ma gandesc si la reversul medaliei - angajatii cu aere presupus-inferioare, care isi doresc libertatea, dar nu si responsabilitatea ce deriva din ea.
Ori, dupa cum bine spunea Sartre, "Omul e condamnat la libertate", iar consecintele constientizarii acestui fapt au fost, ironic, inventarea de-a lungul istoriei a multiplelor forme care sa-l constranga, sa-i ofere un pretext de motivare a actiunilor sale. Modalitatile in care alege sa se justifice sunt cele care il definesc pana la urma.

Why ego may get in the way of performance

2008-09-16T19:34:00.002+03:00

Cam asa suna ultimul dintr-o rara colectie de titluri peste care interconexiunile mele cerebrale pornind de la nervul optic nu m-au lasat sa trec cu vederea. I mean: ego can get in the way of performance? Puteam sa jur ca cine are papagalul mai mare, pretentiile mai mari, e capabil sa-si impuna punctul de vedere si sa-i convinga/manipuleze pe ceilalti are si sansele mai mari sa ajunga intr-o pozitie de top intr-o mare firma decat colegul cel timid, la locul lui, muncitor si nevazut/nebagat in seama de nimeni.
Suprinzator, da; se pare ca da. Tendinta de a fi constant in centrul atentiei poate fi un indicator al unui ego supradimensionat. Acesti indivizi sunt (sau devin) predispusi sa se comporte ca si cum opiniile lor sunt superioare oricaror alte pareri, indiferent ale cui ar fi. Mai mult, ei cred ca ceea ce e bine pentru ei, e bine si pentru organizatie - in loc sa considere ca ce e bine pentru organizatie, membrii sau clientii sai are prioritate in fata nevoilor personale.
Business-guru Jim Collins a inventat un nou termen in literatura de referinta:"fifth-level leader". Sunt acei lideri a caror trasatura definitorie este modestia, care sunt retinuti in proslavirea propriei persoane, nu cer recompense la tot pasul, nu sunt agresivi si nu cer atentia mass-media, in timp ce construiesc succesul unei organizatii pe termen lung.
Collins a ajuns la aceasta concluzie comparand performantele diferitelor tipuri de lideri ai celor mai mari companii din State. Pe o scara de la 1 la 5, cei mai de succes au primit nota 5, deci sunt "5th level leaders", in timp ce (prea)mult mediatizatii lidei carismatici, self-centered individuals (avand caracteristici unice, individuale, sau sunt individualisti, voi alegeti...) au urcat abia pana pe locul 4.
Ramane de vazut daca si cand putem vorbi si la noi de promovarea talentelor "din spatele ochelarilor" si nu din fata oglinzii.

La ce sa te astepti

2008-09-13T20:23:00.004+03:00

Experimentez zilele acestea un nou statut in viata mea de tanar absolvent de facultate: acela de „tanar cautator de job”, conform prescriptiei universitare (a se citi “diploma de licenta”). Si cum mai stiu cate una alta despre cum e sa te afli de cealalta parte a baricadei, incerc sa-mi adaptez comportamentul si emotiile in functie de ceea ce stiu ca se afla acolo.
Pentru cei ce se recunosc in scurta descriere de mai sus, ca sa fac referire numai la un aspect al cautarii de noi membri in organizatie – interviul, iata cu ce este probabil sa va intalniti:
Varianta „esti suficient de interesant cat sa avem o discutie mai lunga” (sau Planul in 7 puncte) cuprinde intrebari despre:
1. Diferite aspecte fizice, gen sanatate, carisma sau impact pentru job-ul pus pe masa...cel putin in teorie, ca in practica imi miroase a evaluare tacita
2. Pregatirea academica si profesionala necesara, de multe ori cu accent pe o experienta relevanta (cam 60% din timpul unui interviu)
3. Inteligenta: Cat si cum o folosesti intr-o situatie concreta legata de job
4. Anumite aptitudini speciale (spatiale, de limba, numerice), uneori necesare in activitatea desfasurata
5. Ce interese ai, cum iti petreci timpul liber si ce afirmi despre potentialele tale puncte forte si despre motivatiile tale (the „Unique Selling Proposition” tells you something?)
6. Personalitatea ta si care sunt implicatiile ei asupra job-ului
7. Circumstantele care te-au marcat in trecut – care, cum, de ce
Iar varianta „convinge-ma repede ca esti bun” (cunoscuta si ca Planul in 5 puncte) cuprinde intrebari despre:
1. Impactul asupra celorlalti (inclusiv asupra evaluatorului) – da, prima impresie conteaza intotdeauna
2. Cunostinte si experienta
3. Abilitati necesare in viitoarea activitate
4. Motivatie, in legatura directa cu efortul pe care esti dispus sa-l depui
5. Adaptabilitate emotionala la eventualele situatii cu care ai putea sa te confrunti facand ceea ce sustii ca vrei sa faci
Iar pentru un plus de siguranta personala si incredere premergatoare, pregateste-ti de dinainte raspunsuri convingatoare la intrebarile: Cum te vezi peste 5 ani? De ce sa te angajam pe tine? (Daca te-ai dat mare in CV cu experienta ta)...si, mai exact, ce ai facut tu acolo? Cum vezi tu o zi din job-ul ALA?

Din categoria unde-i burta incape si-un ghiul

2008-09-04T22:29:00.005+03:00

...sau mai bine spus un lant...gros, mare de aur. Sa vada jmecherii de pe plaja ce bazat este el. Si gagicile ce dotat ii este buzunarul (fiind probabil singura portiune din pantaloni bine echipata).
Probabil ati recunoscut peisajul arhicunoscut de Mamaia, pe care, din diverse motive dintre cele mai nobile, m-am vazut nevoita sa-l admir saptamana trecuta.
Si asa l-am vazut pe el: printre muntii de chistocuri de tigari si coji de seminte aruncate pe plaja, venea el, inalt, gras si cu ghiului la vedere, calare pe un ASMA (si uite cum mai aflu si eu ce mai e nou prin lumea fashion-automobilismului), cu chelia in vant si Gucci Sunglasses pe urechile clapauge.
And don't get me started about the "she" on the beach. Am vazut atatea silicoane intr-o saptamana cat n-am vazut de cand am invatat sa pronunt cuvantul corect.
Si in ciuda atator pretentii si fite de bucuresteni/constanteni/etc - romani sa fie, se pare ca atunci cand vine vorba de servicii, se multumesc cu foarte putin: nu de alta, dar serviciile de la hotel/restaurant sunt de-a dreptul execrabile. Si asta tinand cont de faptul ca mereu au fost pline!
Pana la urma, cel mai mila mi-a fost de saraca musculita care s-a inecat in supa mea. Si stii cum e vorba: mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul!

Pictura de sevalet

2008-08-08T21:51:00.003+03:00

Am citit de curand o carte - nu-i spun numele ca sa n-o dezvalui celor ce n-au citit-o (inca mai aveti timp) iar cei care au facut-o, o vor recunoaste fara dubii - care pune cititorul in postura de a analiza ce i se poate intampla unui om daca faptele lui nu lasa urme vizibile asupra fizicului sau...adica timpul trece si el ramane vesnic aparent tanar, pe la 20-25 de ani si toate schimbarile sunt transpuse intr-un tablou-portret (aici trebuia sa fii ghicit despre ce carte era vorba). Pe langa firul epic central, in care este urmarita povestea de viata a acestui "tanar", nu te poti abtine sa nu te intrebi tu insuti: ce-ar fi daca...?
Din fericire pentru noi, e doar continutul fanteziei unui scriitor, dar ideea ce sustine intreaga constructie mi-a definit mie (mai mult decat orice manual academico-stiintific) principala capacitate ceruta unui om ce aspira sa lucreze in HR: sa poata descifra cu maxima acuratete posibila "urmele" pe care timpul si mai ales caracterul si actiunile unei persoane le-au lasat pe aspectul fizic al unui interlocutor.
E oarecum asemanator cu ce spun toti specialistii in comunicare, conform carora limbajul nonverbal este mult mai important decat cel verbal, acesta oferind indicii pretioase in legatura cu adevaratele ganduri ale individului. Dar e mai mult de atat: limbajul nonverbal e legat strans de o situatie data, pe cand semnele de care aminteam mai devreme comprima intreaga istorie a lui.
Majoritatea insa ne ascundem in spatele lipsei de timp, interes sau abilitati si lasam tabloul acoperit.

Vand numar de Romania

2008-08-05T18:00:00.006+03:00

Orice om ajunge la un moment dat in nu prea lunga si insuficient de fericita sa viata sa spuna ca "daca as fi stiut asta, atunci as fi facut asa si nu asa...". Sa luam, de exemplu, un caz concret, in care fraza anterioara se poate citi in felul urmator: "daca m-ar fi avertizat cineva, nu m-as fi simtit atat de stupid stand in trafic vreo 22 de ore pentru un drum de aprox. 1.000 km". Si, fir'ar sa fie, romanii mei tot pe banda de urgenta circula!!
Asa ca m-am decis sa dau un sfat prietenesc legat de regulile nescrise de circulatie celor care doresc sa plece la un drum mai lung, sa zicem peste hotare. In primul rand, inmultiti cu 1.5 (varianta optimista) sau 2 (varianta pesimista) timpul pe care estimati ca-l veti petrece in trafic atunci cand printre ceilalti participanti la trafic sunt si romani. Daca nu sunt, nu va faceti probleme, veti intalni cel mai probabil lucrari inopinate la asfalt (autostrazile nu sunt excluse prin definitie). PS: Pentru mentinerea sanatatii mentale si echilibrului interior, SUB NICIO FORMA sa nu incercati in urmatorii 2-3 ani, estimati dupa cat de spornici sunt romanii, ruta ce leaga Craiova de Timisoara, prin Caras-Severin!!! Decat daca aveti vreo pasiune neasemuita pentru tiruri si va place sa stati si sa vedeti cum trec pe langa voi...milimetric pe unele portiuni.
Asa ca faceti plinul din timp, luati multa apa la voi si platiti vignetele din timp, altfel mai adaugati 2-3 ore de stat la coada in benzinariile pline. Foarte important de evitat sunt perioadele in care dragii nostri concetateni se intorc pentru concedii in tara de la munca in strainatate - respectiv luna august. Si sunt atat de dornici sa revina incat nu mai tin cont de nicio regula de circulatie...nu toti, dar in mare parte.
Si ca un ultim sfat, nu va lasati pacaliti de numerele de Italia si Spania de pe masinile lor decapotabile...sunt tot ei, fara tricouri, cu burtile si eventual un lant-doua la vedere, si la fel de pusi pe scandal daca incerci sa-i inveti regulile bunului-simt.
Si totusi...daca aveti ocazia sa vizitati Viena, nu o ratati: e unul dintre orasele despre care nu se vorbeste atat de mult tocmai pentru a-si putea pastra farmecul regal. Stiati ca e orasul cu cele mai multe palate din Europa?

Vreau sa fiu sociabil

2008-07-15T23:04:00.003+03:00

Dupa ce citesti cateva zeci de CV-uri (in special ale tinerilor cu pretentii de manageri) incepi sa ai inevitabil neplacuta senzatie ca asisti la xeroxarea unui text de pe Internet, din ala dat ca sigur ca iti garanteaza succesul obtinerii unui job.
"Vrei sa faci parte dintr-o organizatie?" Atunci la rubrica "Caracteristici personale" (sau alte denumiri din categoria Aceeasi Marie cu alta palarie) trebuie neaparat sa treci in capul listei SOCIABIL. Pentru definitii standard, ii invit pe cei care folosesc termenul fara macar a sti la ce face el referire sa dea un search pe dexonline - macar.
Bun, esti sociabil...dar ce spune asta despre tine?
1. Ca esti vorbaret, tipul pe care-l recunosti din prima intr-un grup de persoane, dar cu riscul major de a fi si cel care initiaza o barfa cand lucrurile nu mai merg asa cum te asteptai.
2. Ca-ti place sa comunici cu ceilalti, cu alte cuvinte sa te faci auzit...dar nu spune nimic despre ascultat pe ceilalti.
3. Ca-ti place compania celorlalti si cel mai probabil iti place sa ii si conduci (ca sa ma exprim politicos).
4. Ca pui mare accent pe ce crede/spune lumea, ca sa nu te simti marginalizat dintr-un grup, mai ales cel de referinta.
5. Ca nu dai dovada de niciun pic de originalitate si scrii acelasi cuvant pe care il mai scriu alti 10.000 de "meseriasi" ca tine.

Despre politichie

2008-07-09T19:51:00.003+03:00

Vreau sa cred ca am ajuns la un nivel de informare suficient cat sa ne dam seama cam cine se gandeste la noi si cine se gandeste la sine atunci cand i se ofera puterea sa aleaga. Mai mult, sunt chiar optimista si cred ca putem sa-i marginalizam pe cei din cea de-a doua categorie.
Si sper ca teoria nu se reduce la stadiul de "doar teorie" si efectele practice ale spiralei tacerii o sa se faca pana la urma resimtite si la noi iar cei care se simt contra opiniei publice majoritare o sa aiba macar decenta sa-si tina gura.
Dar totul incepe sa semene al dracu' de bine cu o gluma mult prea proasta in clipa in care Nastase este declarat "seful anticoruptiei in PSD" ca un titlu ce ar "innobila" efortul sau de a mima declaratiile publice impotriva coruptiei.
Am refuzat cu incapatanare pana de curand sa ma aliniez la tiparul "romanului atotcunoscator de fotbal si politica". Dar am cedat fix in momentul in care l-am auzit pe Tariceanu declarand nonsalant la TV ca el vorbeste de "comune", dar "sa nu va ganditi in sensul rural, ci de comunitate"!!!! WTF???Pun pariu ca nici el habar n-are.

I'm glad that's over now

2008-06-26T12:36:00.008+03:00

Am avut parte de una dintre cele mai incarcate luni din ultimii 23 de ani si un pic: delegatie, nunta (nu a mea, bineinteles), festivitate de absolvire, licenta. Iar acum, ca sunt in postura de a trage linie, pot sa concluzionez ca:

1. Toate cartile si training-urile privind un management eficient al timpului sunt pura teorie; iar noi stim ca practica ne omoara. De fapt, reformulez: oboseala de dupa practica e cea care ne omoara...si sentimentul de "now what?".
2. Intreaga ceremonie de nunta (sau cum s-o numi ea) - no ofense, but it's so overrated.
3. Pot incapea 200 de persoane intr-o camera proiectata pentru 100. Si au loc sa dea si din maini, imitand aplauzele.
4. In orice comisie de evaluare, exista un tanar profesor dornic de afirmare a superioritatii sale in raport cu studentul/cel evaluat.
si 5. Respectand legile lui Murphy, ajung sa vad exact locurile pe care nu-mi trece prin cap ca as putea sa le vad sau pe care nu am niciun neuron fixat ca e musai sa le vad (gen Londra sau Seul)...poate ca ar trebui sa nu-mi mai doresc atat de tare sa vad Egiptul, respectiv Parisul. Oricum, ar trebui sa nu mai fiu carcotasa, din moment ce am inscris in colectia mea de poze o sectiune speciala dedicata mumiilor din British Museum. O mica parte din ele arata cam asa:

Iar Madame Tussaud trebuie vazut, chiar daca e mai mic decat v-ati astepta.

Ca la noi la nimeni?...

2008-06-17T18:10:00.004+03:00

Este prima propozitie care ne vine in cap, noua romanilor, atunci cand ceva nu merge bine...sau ni se pare noua ca nu merge chiar la fel de bine ca in alte tari mai bine-crescute si civilizate.
Ca de exemplu:

Si poate ca in ceea ce priveste gradul de politete al oamenilor sau cum sa ne folosim de potentialul turistic al tarii mai avem multe de invatat. Dar adevarul este ca, totusi, cel putin in cateva aspecte, m-am simtit ca acasa
...in Londra (de unde sunt si pozele, de altfel).

Principiul incompetentei

2008-05-28T19:39:00.007+03:00

Conform principiului lui Peter, „intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul lui de incompetenta”. Citind aceasta propozitie, ai crede ca cei mai capabili dintre noi se situeaza undeva suficient de sus pe scara sociala si a profitului ca sa nu ridice probleme de orgoliu.
Dar noi, romanii, avem alte probleme de orgoliu, mi se pare, si acelea pretind, domn'le, sa fim originali. Ce atatea "standarde europene" si principii de economie americana de respectat? Daca se poate, am dori numai fondurile de la voi...in rest, multam, ne descurcam!
Poate as fi crezut si eu principiul mai sus amintit daca nu se intampla sa il citesc dupa ce l-am vazut pe Jiji la stirile de la ora 19.00 (in prime-time, deci) aruncand cu valiza de bani pe sub nasul procurorilor. Pentru ca, daca ar fi sa ma iau dupa el, Jiji (ca simbol si nu neaparat ca nume) este un individ extrem de competent...mai ales raportat la ceilalti, situati undeva mai jos pe scara competentei. Si nu e singurul reper: politica a adunat o sumedenie de personalitati cu pretentii de originalitate.
La noi, de fapt, s-a facut o eroare de traducere: nu mai e "ierarhia competentei", ci "ierarhia incompetentei" - fiecare individ poate avansa pana la nivelul sau de competenta. Si daca stai sa te gandesti putin, descoperi ca alde' Jiji sunt extrem de competenti pe postul/in functia la care au ajuns.
Partea buna e ca aici ar trebui sa se opreasca.

"Eugenio Salvador Dali"

2008-05-16T18:58:00.003+03:00

Carti vs. filme

2008-05-15T22:04:00.003+03:00

Daca vrem sa fim "cool", ni se recomanda sa vedem filmul (neaparat la Mall). Daca vrem sa fim inteligenti (bine, macar sa parem ca suntem), atunci e musai sa citim cartea.
E o disputa ce pare a dura la nesfarsit. Eu cred insa ca disputa insasi a devenit mai degraba ceva "cool" si ca "te dai destept" daca gasesti argumente bune pentru a sustine o parte sau alta.
Pentru ca, pana la urma (si aici probabil o sa-mi atrag niste critici), exista argumente valide atat de o parte, cat si de cealalta.
Sa luam, de exemplu, filmul - cand avem atat de multe de facut, cine mai are timp sa citeasca? Da, dar...cartea dezvaluie detalii si perspective pe care un film le ascunde.
Etc. etc. si asa n-o mai scoatem la capat. Eu nu inteleg cu ce imi este mie mai util "Manualul de stil" (si, din nou, cateva critici...) decat filmul "Parfum de femeie" (cu un Al Pacino cel putin memorabil) sau, invers, de ce ar fi mai creativ "Terminatorul" decat "Amintiri din casa mortilor". Mult mai util mi se pare a purta o disputa, nu pentru a alege intre cele doua forme de exprimare, ci pentru a alege din fiecare pe acelea care te invata ceva.
Si ca sa nu uit, chiar daca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, incapatanati-va sa urmariti pana la ultima replica "Procesul"(Kafka): in niciun caz n-o sa aveti sentimentul ca mai bine ati fi baut o bere la terasa in timpul asta...poate doar daca obisnuiti sa o asortati cu niste seminte.

Nimic personal

2008-05-05T17:49:00.004+03:00

Easter come and go...I didn't really feel much. Gratar, iarba verde, just usual stuff...and my mother... Nu se satura niciodata sa ma bata la cap, de asta ma convinsesem deja de mai demult. Cam la fel si de 1-2 mai...de fapt, adauga ploaia in peisaj. Ma bucur totusi ca nu am fost la mare (da, se pare ca si eu functionez uneori dupa principiul "sa moara si capra vecinului").

Am revenit la viata din Bucuresti: multe lucruri de facut, cam prea multe dupa parerea mea modesta. O sarbatoare ma scoate totusi din amorteala: e vechea mea "cunostinta" - Ziua Barbatului. Am avut dreptate...

Dar, in timp ce faceam constiincioasa revista presei dis-de-dimineata la munca, am citit ceva pentru care chiar ca m-am decis sa-i acord o a doua sansa. Nu impuscati mesagerul, eu doar transmit mai departe. Intrebat ce crede despre aceasta initiativa populara, Dl. Prigoana (mi-a castigat si stima cu aceasta ocazie) afirma: "O prostie fara margini. Nenorocitul, dupa ce ca nu face nimic 365 de zile pe an decat scuipa seminte si bea bere, iar nevasta ii e o sluga, spala, calca, gateşte, face copii, se mai duce si la amant daca are timp, si acum mai vrea si o zi libera? E o chestie inventata de niste cetateni incapabili...Eu cred ca un homosexual a inventat asta ca sa poata sa zica: «Pisi, avem o zi libera!»“

Si ca sa nu credeti ca am ceva cu partea masculina - apropo de motivatia trimiterii ei in Parlament: in acelasi articol, Radu Paraschivescu spunea: "Sigur, oficial avem cele mai putine zile libere, dar neoficial ne facem ca lucram cel mai mult din Europa". Asa e or ba?

Leapsa de la Andra

2008-04-20T12:34:00.009+03:00

Tocmai am primit un subiect pentru leapsa: 8 lucruri care imi trec acum prin minte. Pai:
1. Me kind of pissed off! Pt ca am senzatia ca vorbesc cu peretii si explic degeaba anumite greseli - se continua in acelasi stil.
2. Cum sa o inveselesc pe sora'mea de ziua ei. Any ideas?
3. Crema de zahar ars din frigider.
4. Recenzia pentru facultate: chiar trebuie s-o fac azi?
5. O gluma de la Deko despre "bula temporala" in care intra femeia cand se aranjeaza.
6. Cum sa-mi instalez imprimanta, ca am pierdut driver-ul original...
7. Oare pot sa-mi fac timp maine sa ajung la Think Strategy?
8. Sa ma mut?...mai bine ma gandesc la asta dupa ce-mi trece supararea.
Dau mai departe Aidei, Iuliei, Cameliei si lui Cis. Think fast!

I finally did it

2008-04-17T22:50:00.005+03:00

I finally did it! It was not easy and it took me long enough to decide. But I've passed my grow-up-test on Internet!
Mi-am sters contul de pe hi5 (I know, it was stupid anyway). Si, oricum, nu mai intrasem pe el de aprox. jumatate de an. Dar ne lega un fel de..."afectiune adolescentina" sa-i spunem.
Am senzatia tot mai acuta in ultima vreme ca particip la un curs intensiv de "Maturizare rapida" iar anumite persoane din jurul meu - nu dau nume - si-au luat prea in serios rolul de "profesori". Ok, I don't mind....but I promise you one thing: I will never sell my cartoons CDs. This is as far as I go!
In speranta ca o sa si reusesc sa conving pe cineva, m-am si documentat pe tema influentarii, manipularii si alte asemenea (glumesc asupra motivului, dar documentarea chiar a fost facuta). Si tot ce mi-a ramas in minte ca relevant si simplificand foarte mult acest proces este urmatoarea situatie: Care credeti ca este cea mai simpla metoda sa determini membrii unei fanfare, care te streseaza de altfel cu sunetele lor puternice, sa taca?...planuri, brief-uri, campanii, public-tinta...Folositi o lamaie! E suficient sa muscati dintr-o jumatate de lamaie in fata suflatorilor si o sa saliveze atat de puternic incat n-o sa mai poata canta.
Conditia este ca acele persoane sa fi gustat anterior macar o data dintr-o lamaie. Si uite asa ajung iar la publicitate: sa fie suficient oare sa-i creezi unei persoane o anumita obisnuinta pentru ca, ulterior, sa obtii, in virtutea ei, o reactie? Reactie de consumator mai precis.

Maybe not:)

2008-04-10T22:06:00.006+03:00

Nu stiu cati dintre voi cunosc sigla firmei de milioane de dolari P&G (numele il stiti cu siguranta). Pana acum cateva ore, recunosc, nici eu nu o stiam si nici nu manifestam vreun interes deosebit pentru a o cunoaste. Concluzia este ca ea arata cam asa:
Iar la prima vedere nu ofera niciun indiciu care sa justifice de ce vorbesc eu acum despre ea. De fapt, nu despre ea vreau sa vorbesc, ci despre unul din rarele cazuri in care publicitatea si-a atins limitele.
V-ati intrebat vreodata de ce aceasta sigla nu apare pe produsele companiei si are un nivel de "awareness" destul de scazut? Iar la aceasta intrebare, cititorii de Trout se vor grabi sa raspunda ca e un brand umbrela si ca ar afecta pozitionarea brandului-produs in mintea publicului-tinta (iar concentrarea e cheia succesului...etc. etc.). Right?
Well...wrong. Explicatia este mai simpla si isi are radacinile intr-una dintre legendele urbane care au influentat mentalul colectiv de acum cateva decenii. Mai exact, aceasta sigla s-a aflat in mijlocul unui mare scandal in care era acuzata ca promova simbolurile satanei (nu glumesc:) ):

Ideea este ca dupa 4 ani in care reprezentantii companiei din SUA au incercat aproape toate metodele de a contracara zvonurile absurde de a sponsoriza o grupare obscura, au fost nevoiti sa se admita depasiti de situatie. S-au luat masuri ce tin de tehnici de publicitate, PR, contactarea liderilor principalelor organizatii religioase, infiintarea unei linii telefonice gratuite, intentarea unor procese pentru discreditare si lista nu se opreste aici. In 1985, compania a fost nevoita sa intrerupa traditia existenta din 1882 de a afisa sigla pe produse, aceasta fiind folosita numai la sediul societatii din Cincinnati si in antetul scrisorilor. Si culmea este ca zvonurile au fost infirmate cu dovezi concrete...totusi, ani mai tarziu, sigla insasi a fost modificata (intr-o mica masura).

Cum publicitatea stabileste regulile

2008-04-09T19:56:00.004+03:00

Am citit acum cateva saptamani, nu mai stiu exact in ce ziar, despre un mare succes al unei campanii "inovatoare" de advertising. Ea consta de fapt in promovarea unui brand binecunoscut de geluri de dus (in treacat fie spus, si creme si alte asemenea produse "cu o patrime crema hidratanta") prin manifestari artistice. Si nu, eu nu cred ca afisele sau spoturile reprezinta prin sine vreo forma de arta; ele servesc altor scopuri, mai comerciale si profitabile. Eu ma refeream la "manifestarile artistice" clasice, cum ar fi o piesa de teatru ce face uz de anumite metafore pentru a vinde un produs. "Piesa promo" cum a fost ea denumita, se lauda a fi prilej de ceai, fursecuri, dans si muzica live. Ceea ce nu suna rau, pentru ca in ce priveste ultimul aspect, cel putin, suntem deficitari. Din pacate, eu am ramas cu senzatia amara ca am pierdut si unul dintre ultimele refugii in care puteam sa evadez din aglomeratia sclipitoare a advertisingului romanesc...si as prefera oricand mirosul unei sali de teatru (cine a fost macar o data la TNB nu poate sa nu stie despre ce vorbesc) mirosului de floare de lotus sau cireasa salbatica al unui gel de dus.
Dar ceea ce m-a enervat cu adevarat este o alta campanie, a unei celebre companii producatoare de bere - nu dau nume, ca sa nu-i fac si eu insami reclama - pentru instituirea zilei de 5 mai ca Zi a Barbatului. NU sunt impotriva instituirii unei Zile a Barbatului (bine, poate in momentele rare in care am o intalnire neplacuta cu vreun mitocan bucurestean, am, recunosc!). Dar sunt contra stabilirii ei de o campanie de advertising. Si pana la urma, de ce 5 mai? Eu stiam ca pe 9 martie se beau cele 40 de pahare;si macar sunt 40 de pahare de vin si nu de bere, deci e un risc mai scazut de a creste burta. Intre timp, am aflat si raspunsul la intrebarea mea, cel putin in varianta declaratiilor oficiale ale Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor (TATA): echipa de proiect a respectivei campanii nu s-a raportat decat la ziua aniversara a sefului sau, care a considerat ca propria aniversare merita sa devina ZI LIBERA.
Mi-ar placea sa cred ca barbatii romani o sa aiba mai multa minte decat sa se conformeze acestui joc...dar dupa numarul de voturi inscrise deja pentru a sustine trecerea proiectului de lege, se pare ca ma insel.

Thou shalt always print

2008-04-01T15:31:00.011+03:00

Ultimul proiect Advice vizeaza un concurs de printuri... mi-a adus aminte ca dintotdeauna mi-a placut sa "imbunatatesc" pozele in prea-celebrul Photoshop sau sa-mi fac de cap prin Corel...si m-am gandit ca cei care imi impartasesc aceasta pasiune ar trebui sa afle despre Imprint. Cu putin efort si multa imaginatie, cine stie ce iese? Si nu ma refer la o pacaleala de 1 aprilie, care oricum nu mai poate avea efect decat asupra celor cativa dintre noi care sunt de-a dreptul naivi sau se uita la desene animate

http://imprint. advicestudents. ro

Trebuie sa-l am

2008-03-21T17:45:00.007+02:00

Pot sa inteleg conflictul asta dintre generatii; nu reuseste sa ma deranjeze decat extrem de rar, atunci cand simt un cot de batrana in coaste in timp ce comenteaza despre "lipsa de educatie si respect" a tinerilor din ziua de azi. Ceea ce nu le auzi niciodata discutand pe aceste femei (si, Slava Domnului, stim cu totii cat discuta ele) este legat de "lipsa de respect si educatie" a tinerilor de ieri.
Astazi am avut ocazia de a asista la un episod de-a dreptul hilar. Imagineaza-ti doua batranele inofensive care par ca abia se misca certandu-se pe singurul loc liber din vagonul de metrou. Mi-am dat muzica mai incet in casti numai ca sa pot sa le aud. Acum stiu de unde cunosc atat de multe cuvinte urate copiii. Si mai stiu in cate moduri originale pot fi folositi trei morcovi si o ceapa. Pana la urma, una dintre ele a castigat lupta verbala si locul pe scaun. Si a zambit multumita la noi, ceilalti din metrou, pentru a dovedi cat de multa dreptate avea ea, saraca, pentru a-l ocupa. Dap, am fost de acord cu ea: a fost demna de toata mila.

Who do we follow?

2008-03-20T17:23:00.007+02:00

Aseara a fost party... party de final Teach me. Dupa ce i-am premiat pe cei mai buni dintre cei pe care i-am recrutat pentru scoala de publicitate, ne-am dus la club...muzica, fum, bere (varsata pe mine, de altcineva, logic!). O iesire in stil Advice, extrem de amuzanta de altfel. Adica pana cand mi s-a spus ca am rezistenta de "pensionara" (Edy stie de ce). Si pe la 01.30 dormeam.
Astazi la munca am cam dormit pe mine, recunosc! Poate ca intr-adevar mi s-au dus zilele in care reuseam sa dorm 2-3 ore pe noapte si sa nu am nimic. Si in lenea mea cea mare, un dialog extrem de interesant purtat cu o colega avocata a reusit totusi sa ma trezeasca. Subiectul a fost initial "ce modele ne alegem noi in viata?" si dupa o enumerare de nume corespunzatoare unor persoane ce nu-mi spuneau nimic, mi-a spus urmatorul lucru: atunci cand tragem linie, noi tindem sa devenim, inconstient, exact acele modele pe care ni le alegem dintr-un motiv sau altul. Si am fost de acord ca pe lista noastra se includ persoane "cu capul patrat de la atata enciclopedie", ca sa o citez pe ea, fara sa fie genul de oameni din top 300. Si am mai fost de acord cu un lucru: ca privind din perspectiva piramidei nevoilor lui Maslow, ceea ce vor sa detina toti trogloditii astia de se lauda cu puterea lor financiara se situeaza la baza piramidei - orice asemanare cu o insulta e pur intamplatoare:). Iar noi vrem sa credem in oamenii care pun nevoia de auto-depasire pe primul loc. Si daca nu ma insel, chiar si categoria trogloditilor, odata ce a atins un nivel al suficientei materiale, incearca sa caute compania celor mai cultivati sau, de ce nu? sa isi faca rost macar de o diploma. Pentru ca o fi masa bogata, dar la ea cineva trebuie sa si vorbeasca!

Modernism vs. postmodernism

2008-03-13T19:16:00.007+02:00

Ceea ce ne-a placut sa numim "societate moderna" a fost, de fapt, o societate plina de povesti: de la comunism la democratie, de la stiinta la inventii si de la religie la yoga. Ne-am inventat cuvinte noi, ca sa ii invatam si pe altii despre noua "realitate" - unele dintre ele s-au dovedit doar o presiune a limbajului asupra gandirii, care nici pana in ziua de azi nu le-a putut lamuri sensul (dar asta e cu totul alt subiect...). Ne-am dat seama ca e o poveste si ne mandrim ca am depasit-o.

Ne laudam ca suntem post-modernisti si ca am incheiat aproape asa-numita "deconstructie" a povestii (va recomand J. Derrida). Ne laudam ca nu mai avem timp si loc pentru povesti; avem in schimb o servieta plina de carti pe domenii de "business", avem Internet ca sa putem vedea in cealalta emisfera a Pamantului si ne-am facut rost de sateliti sa vedem si dincolo de el. Ne credem blazati si rationali, in virtutea faptului ca le-am vazut deja pe toate.
Si pana ieri, eu m-am laudat ca, desi ma uit la desene animate in continuare (there, I've said it!), nu mai cred in povesti.
Si totusi...am inceput sa ma razgandesc tocmai observand un mediu care e prin excelenta lipsit de emotie: ma refer la Bd. Magheru. Nu stiu cati dintre voi au observat uriasul panou publicitar de pe Magheru, situat langa o biserica, care ne anunta cu litere "de-o schioapa": "Daca Biserica spala pacatele, de ce n-ar spala AVON celulita?" Trecand dincolo de penibilul exprimarii, daca o industrie (pilon de baza al democratiei - vanzarii - promovarii: da, publicitatea) ce beneficiaza de investitii de miliarde de euro si are un profit la fel de mare isi permite sa faca uz de aceleasi povesti pe care tocmai ce le renegam, inseamna ca ultimul cuvant n-a fost inca spus. Povestile intervin acolo unde consistenta logica a argumentelor este depasita. Si, ca sa fim sinceri acum, cine pare a mai avea vreo logica in tara noastra? Am senzatia ca nu ne situam atat de "post" pe cat ne place sa credem.

Anna Nalick - lyrics

2008-02-21T21:46:00.006+02:00

Am stat putin pe ganduri pentru ca aveam de ales intre doua melodii pe care le-am descoperit de curand si care reusesc sa imi aduca un zambet pe fata dimineata...la 7 dimineata adica, atunci cand ma duc la munca! Iata una, se numeste "Breathe" (cealalta era "Chasing cars"- ambele sunt de pe coloana sonora a serialului "Grey's Anatomy"):

2 AM and she calls me 'cause I'm still awake,
"Can you help me unravel my latest mistake?,
I don't love him. Winter just wasn't my season"
Yeah we walk through the doors, so accusing their eyes
Like they have any right at all to criticize,
Hypocrites. You're all here for the very same reason

'Cause you can't jump the track, we're like cars on a cable
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button, girl.
So cradle your head in your hands
And breathe... just breathe,
Oh breathe, just breathe

May he turned 21 on the base at Fort Bliss
"Just a day" he said down to the flask in his fist,
"Ain't been sober, since maybe October of last year."
Here in town you can tell he's been down for a while,
But, my God, it's so beautiful when the boy smiles,
Wanna hold him. Maybe I'll just sing about it.

Cause you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table.
No one can find the rewind button, boys,
So cradle your head in your hands,
And breathe... just breathe,
Oh breathe, just breathe

There's a light at each end of this tunnel,
You shout 'cause you're just as far in as you'll ever be out
And these mistakes you've made, you'll just make them again
If you only try turning around.

2 AM and I'm still awake, writing a song
If I get it all down on paper, it's no longer inside of me,
Threatening the life it belongs to
And I feel like I'm naked in front of the crowd
Cause these words are my diary, screaming out loud
And I know that you'll use them, however you want to

But you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button now
Sing it if you understand.
and breathe, just breathe
woah breathe, just breathe,
Oh breathe, just breathe,
Oh breathe, just breathe.

Some of them are true, some maybe not...but they're funny

2008-02-09T23:04:00.001+02:00

Stiati ca:

In fiecare episod din “Seinfeld” apare un Superman pe undeva.
Pe o chifla de Big Mac sunt in jur de 178 seminte de susan.
Mel Blanc, “vocea” lui Bugs Bunny, este alergic la morcovi.
Bufnita este singurul animal destul de prost incat sa atace un sconcs.
Toate lebedele din Anglia sunt proprietatea Reginei.
Cateva picaturi de zeama de lamaie puse in nari desfunda nasul, fara sa dea dependenta. Tratamentul este cam neplacut dar sigur.
Un prezervativ poate rezista aproximativ o luna intr-un portofel, inainte ca latexul sa se uzeze ca urmare a frictiunii.
Regele de Inima Rosie este singurul rege fara mustata.
Macaitul unei rate nu produce ecou, si nimeni nu stie de ce.

And...

Numerele pe care le folosim, (1, 2, 3, 4, etc.), sunt cunoscute drept numere arabe, diferite de numerele romane (I, II, III, IV, V, VI, etc.). Arabii au popularizat aceste numere, dar ele au fost initial folosite de comerciantii fenicieni, cu mult inainte, pentru a-si tine socotelile operatiunilor lor comerciale. Te-ai gandit vreodata care este logica din spatele lor? De ce 1 este "unu",... de ce 2 este "doi"? Cifrele romane sunt usor si intuitiv de inteles, dar care este logica din spatele cifrelor feniciene?

Totul se poate explica prin numarul de unghiuri!
Daca vei scrie toate cifrele pe o foaie de hartie, (vezi poza atasata), in vechea lor forma, cea initiala, vei intelege imediat!
Unghiurile sunt marcate cu "o"-uri.
1 are un singur unghi.
2 are doua unghiuri.
3 are trei unghiuri.
etc...
iar 0 are zero unghiuri!

Inca mai cred in ea?...

2008-02-08T19:49:00.002+02:00

AdRevolution of yourself

2008-02-01T17:51:00.001+02:00

Try this: http://blog.adrevolution.ro/

Cum toate au un sens...sper

2008-01-31T19:01:00.001+02:00

Sa castig la 6/49 nu e genul meu... nici macar cand toata lumea are de castigat, gen pahare de cola, nu am mai mult noroc, pentru ca ma trezesc, bineinteles, dupa ce expira perioada de promotie.
Genul meu e mai degraba "invata 99,99% si la examen iti va pica cu siguranta acel 0,01% pe care nu-l stii!" Nu ti-ar strica sa extragi un loz norocos?! Ce zici atunci daca colegele din camera insalubra de camin te fura peste noapte? Exista o extrem de mica sansa sa patesti ceva daca te dai pe banana?!...una la o mie sa zicem.... (nu stiu la ce banana va ganditi dar eu vorbesc de banana de plastic de la mare). Eh...si asa nu-mi fracturasem niciodata nimic - pana atunci. And it doesn't stop here.
Si totusi refuz sa ma plang. Pentru ca pana la urma, nu e atat de rau: Restante - doar una in 4 ani (se spune ca nu esti student pana nu ai una - asa au ras ai mei parinti de mine). Stau cu chirie acum. Am prieteni la care tin si care imi fac cadou pahare de la promotie. Rana de pe umar nu ma mai doare decat la frig. Iar maine am suficiente motive sa pot sa rad de mine insami.
M-am saturat doar de persoanele care fac din a se plange de cat de greu le este lor o activitate permanenta. Grow up: daca asta e tot ce faceti toata ziua, cand mai aveti timp sa si indreptati ceva? Cand mai aveti timp sa vedeti si jumatatea plina a paharului?
Cand va faceti timp sa-i respectati pe cei din jur?

The Thirukkural (parts of...)

2008-01-17T20:21:00.001+02:00

Possessing Love

Verse 71 Can any lock keep love confined within, When the loving heart's small tears escape and confess it?
Verse 72 The unloving belong only to themselves, But the loving belong to others to their very bones.
Verse 73 They say it is to know union with love That the soul takes union with the body.
Verse 74 Love makes a man affectionate toward all, And affection affords the priceless treasure of friendship.
Verse 75 They say love's greatness is this: it yields to good families Worldly happiness here and heavenly bliss there.
Verse 76 The ignorant declare love only draws us towards virtue, Forgetting love is friend to all immersed in vice.
Verse 77 As the blazing sun dries up a boneless worm, So does virtue scorch a loveless being.
Verse 78 Without love in the heart, Life is like a sapless tree in a barren desert.
Verse 79 What good is a body perfect in outer ways, If inwardly it is impaired by lack of love?
Verse 80 With love enshrined in the heart, one lives. Without it, the body is mere just bone encased in skin.

Friendship

Verse 781 What is as difficult to secure as friendship? And what greater security is there against foes?
Verse 782 Among wise men, freindship waxes like the crescent moon; Among fools it wanes as surely as the full moon must.
Verse 783 The bonds that good men share, like good bound books, Reveal new enjoyments at each new encounter.
Verse 784 The object of friendship is not merrymaking But a stern rebuking when friends go astray.
Verse 785 It is not constant meeting and companionship But mutual sensibilities that confer the alliance of friendship.
Verse 786 Friendship is not seen on a friendly face, But felt deep within a friendly heart.
Verse 787 To divert a man from wrong, direct him toward the right And share his sorrow in misfortune is friendship.
Verse 788 As swiftly as the hand moves to seize a slipping garment, Friendship acts to assuage a friend's distress.
Verse 789 Where does Friendship hold her court? It is where friends May find constant support in every possible circumstance.
Verse 790 To boast, "He means so much to me and I to him," Merely belittles a friendship.

2008-01-14T18:10:00.001+02:00

Desi sarbatorile de iarna sunt demult apuse..."trece vremea, trece"...o asemenea dedicatie chiar ca nu se invecheste niciodata.
Just listen (si va rog sa ignorati lipsa unui "a" buclucas pe care, din diverse motive, nu pot sa-l mai corectez)!

Pro sau mai mult contra ECDL

2008-01-13T20:02:00.000+02:00

La cata reclama i s-a facut, ai spune ca este macar un examen serios. Nu fac parte din specia celor optimisti pana la naivitate care ar crede ca diploma respectiva te-ar si ajuta cu ceva. Dar macar in dulcele stil al invatamantului romanesc de sesiune sa te solicite cu ceva sau sa-ti demonstreze putina organizare. Nici una, nici alta...
In primul rand, nu stiu cati dintre voi au avut curiozitatea sa se uite pe cateva intrebari de la acest test. Eu am vrut sa incerc si altceva decat facultate si l-am dat in acest weekend (bine, faptul ca mi se echivaleaza cu un examen la informatica a fost un bonus important)...din nou, ce-a fost in mintea mea, numai neuronii care au murit intre timp stiau. Intrebari de genul "Deschideti aplicatia X si salvati fisierul cu numele Y" - 1 punct, "Redenumiti fisierul Y" - 1 punct, "Stergeti textul Z" - 2 puncte!!! Asta e tot ce aveam de spus pe acest subiect.
Pe de cealalta parte, organizare e un cuvant fara semnificatie pentru unii dintre noi: ca sa dai un examen de 3 ore in 6 ore cred ca iti trebuie antrenament si pregatire pentru dezorganizare. Iar primul test a fost pe hartie...

A nins doar la tv....

2008-01-07T19:07:00.001+02:00

Troiene de zapada...unde?unde?...
La mine acasa, caci pana mai ieri am fost plecata din Bucuresti, n-a nins aproape deloc. Si mi-a parut rau. Nici de Craciun, nici de Revelion. Si ce se intampla cand nu ai grija ce-ti doresti?
Revii in Bucuresti. Unde nu realitatea cuvintelor unor jurnalisti prapastiosi (ca sa nu le zic altfel) privind "teroarea zapezii" m-a izbit din plin, ci murdaria de pe zapada depusa deja.
Ati privit vreodata mai atent spre ce ne inconjoara zilele acestea in capitala? Lasand la o parte nisipul imprastiat de autoritati (pe strazile mai norocoase, ce-i drept) sau eventual sarea cu acelasi scop...
Nu mai este zapada - pentru ca zapada era alba, cel putin asa mi-o amintesc eu, chiar si dupa cateva zile dupa ce s-a depus. E doar un mare morman de gunoi, pe care nimeni nu binevoieste sa-l curate cu vreo lopata sau ceva asemanator.
Si se mai plang unii ca suntem un neam de agricultori. Poate cativa - mai multi de fapt - tarani.

The Cristmas spirit: is it still on?

2007-12-16T13:36:00.000+02:00

Iata cum ziua de azi mi-a oferit primul subiect de pe lista: din pacate nu este unul prea placut. It goes like this:
Traversez pe partea cealalta a strazii: aceiasi 3 lucratori de la drumuri si poduri cu nesfarsita bere in mana se amuza de ciuda ca nu sunt bagati in seama. Mai merg 5 minute, gramada de lume grabita care nu se uita pe unde merge deoarece sta cu ochii pe portofelele sau gentile din dotare, de teama sa nu le fure cineva. Intru in magazin: aceeasi imbulzeala specifica, cosuri, carucioare, copii care dau din picioare ca au vazut nu stiu ce jucarie sclipicioasa. O ora - doua mai tarziu...de fapt, mai adaugati inca jumatate de ora pentru stat la coada...ies din magazin. Si sunt intampinata triumfal de un claxon: poate va intrebati de ce doar unul? Eram doar pe trecerea de pietoni. Soferii nostri ar trebui serios vorbind sa mai caute niste cuvinte prin dictionare, cine stie ce curiozitati mai descopera acolo! Si nu mai insist pe detalii gen noroi, frig, ingramadeala din metrou, asa-zisii colindatori-cersetori etc.

Cam asa arata zilele trecute o sesiune de cumparaturi, cand in sfarsit imi facusem si eu curaj sa caut cadouri de Craciun. Si este exact ziua in care tot spiritul de sarbatoare mi s-a dus pe apa sambetei!

Acum astept sa plec din Bucuresti, poate in alt timp si spatiu voi reveni la sentimente mai bune. Pe care sa pot sa le impartasesc cu cei carora le simt lipsa cand nu's (spre deosebire de multimea de musterii din magazinele de azi) la un cozonac cald si un vin fiert. Cred ca ceea ce-mi lipseste cel mai mult e mirosul de acasa, cand face mama cozonac "de bucatarie" - nu de Boromir, cum am vazut recent intr-o reclama - si de brad...dar, deh! e la moda bradul inalt (cel mai inalt din Europa, se spune) falnic si metalic.
Majoritatea a decis pentru mine, deocamdata.

A fost odata ca niciodata...

2007-12-13T20:32:00.001+02:00

Nici pana acum nu gasesc exact punctul de pe "i" pentru care incep sa imi tin un jurnal. Poti sa-i spun eu blog sau weblog (sau cum s-o mai numi el) ca sa imi linistesc constiinta ca doar e in trend, dar mie tot imi miroase a jurnal. Iar un jurnal mereu mi-a inspirat pierdere de vreme (no ofense).
Si cu toate acestea...din moment ce de cateva saptamani imi tot creez aceeasi adresa de blog pe care a doua zi o sterg nemultumita iar peste cateva zile o iau de la capat, am decis ca why the hell not? So, this is the way I make it happen...because is not that important what happens to you (so deal with it and stop complaining!). Asta pana nu ma razgandesc din nou (m-am razgandit de mai multe ori, deci pot sa folosesc expresia ca atare).
Si pentru ca inca nu m-am decis despre ce o sa si scriu aici, o sa pun punct aici...nu, nu punctul ala de pe "i".